Într-o încăpere, patru lumânări ardeau pâlpâind. Ambianţa era atât de plăcută şi de liniştită încât le puteai asculta șoaptele sfârâite:
Cea dintâi a spus:
-Eu sunt Pacea şi pe mine nimeni nu mă mai poate ţine aprinsă. În ziua de astăzi oamenii au uitat că pot face parte din viața lor. Cred că mă voi stinge în curând! Şi într-adevăr, flacără s-a micşorat cu rapiditate şi apoi s-a stins în întregime.
Cea de-a doua a zis:
-Eu sunt Încrederea! Dincolo de toate, se pare că nu mai sunt indispensabilă, aşa că nu mai are nici un sens să rămân aprinsă. Oamenii spun că pot să trăiască foarte bine și fără mine. Şi nici nu a terminat bine cele spuse, că s-a stins sub o adiere blândă.
Cu mare tristeţe, cea de-a treia lumânare a spus la rândul ei:
-Eu sunt Dragostea! Nici eu nu mai am puterea de a mai sta aprinsă. Oamenii mă dau la o parte şi nu îmi mai văd importanţa. Ei uită să iubească până şi pe cei care le sunt aproape. Şi acestea spunându-le, s-a stins cu un oftat de durere. Dar deodată un copilaş intrând în cameră şi văzând cele trei lumânări stinse le-a întrebat:
-Dar voi de ce nu ardeţi? Voi trebuie să ardeţi mereu şi să luminaţi sufletele oamenilor! Apoi a început a plânge plin de deznădejde. Dar tocmai atunci cea de-a patra lumânare a început să-l încurajeze, zicându-i: ,
-Nu-ţi fie frică copilaş! Câtă vreme mă vezi pe mine pâlpâind, le putem aprinde şi pe celelalte… Eu sunt Speranța!”
Şi atunci, cu ochii plini de încredere copilul a luat lumânarea Speranței şi le-a aprins şi pe celelalte trei.
În concluzie, şi-n sufletele noastre trebuie să ardă neîncetat flacăra Speranței, a Nădejdii,căci astfel le vom putea menţine aprinse şi pe celelalte trei: Încrederea,Dragostea şi Pacea. Oricât ai suferi într-o viață de om , aici pe Pământ, sufletul tău trebuie să rămână în pace, în liniște, în dragoste și plin cu speranță.
Acestea sunt cele mai de preț bogății ale unui om. Mare grijă pentru ele , asta fiindcă :
„Pacea e rodul fiecarei batalii adevarate.” G.M. Ebers
„Increderea este balamaua usii spre succes.” Mary O’Hare Dumas
„Dragostea este o prietenie care canta.” Joseph Campbell
„Speranta, este cel mai bun medicament pe care il cunosc.” Alexandre Dumas
Se tot spune că speranța moare ultima, dar eu cred că trăiește până la capătul vieții noastre. Pentru că, fără speranță, suntem ca și morți. Să trăiești mereu cu speranța în suflet, vecine nevăzut, dar ca și cunoscut 🙂
O draga Petru, am cunoscut pe cineva care spunea ca speranta nu moare niciodata !
O zi excelenta si un w/e asa cum ti-l doresti !
Ce frumoasă pildă! Plină de învățăminte. Într-adevăr, nu degeaba se spune că „speranța piere ultima”! E bine să nu ne pierdem nici pacea interioară, nici încrederea, nici iubirea din inimă, dar mai ales să nu ne pierdem speranța, optimismul. Este expresia vie a credinței!
Numai bine și zile minunate! 🙂
Doamne ajuta , draga Alex !
Tot binele din lume pentru tine si toti cei dragi tie !
Mulțumesc, la fel! 🙂
Mulțumesc. Informația este binevenită!http://viagraoqwi.com/