Într-o duminică seara, un preot a lucrat până târziu, și s-a decis să o sune pe soția lui înainte de a pleca către casă. Era aproximativ ora 10 seara, dar soția lui nu i-a răspuns la telefon. Preotul a lăsat telefonul sa sune de mai multe ori. I s-a părut ciudat că nu a dat de soția lui. S-a decis să-și împacheteze lucrurile și să încerce apoi din nou.

Când a sunat a doua oara, ea a răspuns imediat.  A întrebat-o de ce nu a ridicat receptorul mai devreme, dar ea mirata a spus ca telefonul nu a sunat. Totul a fost dat uitării. Lunea următoare însa, preotul a primit un telefon la birou. Bărbatul de la celalalt capăt al firului vroia să știe de ce a fost sunat duminica noaptea.

Preotul era confuz și nu înțelegea despre ce vorbea acesta. Apoi cealaltă persoana a adăugat „A tot sunat, dar nu am răspuns.”
În acel moment preotul și-a adus aminte de primul telefon dat acasă duminică seara. A realizat că greșise numărul și și-a cerut scuze pentru deranj. I-a explicat bărbatului că a intenționat să o sune pe soția lui.
Acesta i-a răspuns: „Nu-i nici o problema. Permite-mi însa să îți spun povestea mea. Vezi dumneata, duminică noaptea am vrut să mă sinucid, dar înainte m-am rugat: Dumnezeule, dacă ești acolo și nu vrei sa fac asta dă-mi un semn. În acel moment telefonul a început să sune. M-am uitat la apelant și scria Dumnezeu Atotputernicul. Mi-a fost frică să răspund.”

De atunci bărbatul care a vrut să se sinucidă frecventează cu regularitate slujbele ținute de preot la biserica al cărei nume este „Dumnezeu Atotputernicul”

         Așadar,  viața , cu bune , cu rele, cu urcușuri și coborâșuri ,este un dar neprețuit pe care nu avem dreptul să-l refuzăm, tocmai fiindcă l-am primit. Ea devine completă și mai frumoasă tocmai prin înfruntarea greutăților de zi cu zi.  Ș-apoi dacă nu ar fi și (inevitabilele) greutăți, nici nu am mai recunoaște frumosul din viata noastră.

        Ai încredere în tine, fii optimist și fii sigur că  cineva acolo Sus  veghează asupra ta !