Părintele Adrian Făgețeanu a fost un important părinte duhovnicesc în Biserica Ortodoxă Română, membru al mișcării Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim din București și deținut politic în timpul regimului politic comunist din România. S-a născut la 16 noiembrie 1912, Regiunea Cernăuți, Ucraina.

             Iată câteva din cele mai frumoase citate pe care ni le-a lăsat ,spre liniștea sufletului și neliniștea minții : 

1.În cancelariile marilor puteri se decide ce va fi mâine, căci ştim deja ce s-a proiectat ieri

2.Să ne legăm de catarg ca Ulise, prin rugăciune!

3.Prin rugăciune ne legăm, ne apropiem de Hristos, ne unim cu El, şi aşa vom putea învinge ispitele şi furtunile vieţii

4.Starea tineretului de pe tot globul este îngrijorătoare pentru oamenii care gândesc un pic mai profund

5.Pentru vremurile acestea atât de haotice pe care le trăim, tinerii şi noi toţi trebuie să apelăm cu toată râvna la rugăciune. Rugăciune, rugăciune, rugăciune şi nădejde în ajutorul lui Dumnezeu

6.Tinerii care nu iau în serios problema mântuirii, îşi pierd timpul la televizor şi mai ales la calculator, privind imagini de violenţă sau de desfrâu şi învaţă astfel să-şi trăiască viaţa în libertinaj şi nu în libertate

7.Dumnezeu nu face nicio deosebire între monahi şi mireni, şi, în calendarul nostru, sunt mai mulţi sfinţi mireni decât călugări, mult mai mulţi. Adică soţ, soţie, copii în familie. Or, rugăciunea de care vorbeşte Dumnezeu, asta în duh şi-n adevăr, se poate face chiar mai bine pe ascuns, în familie, decât în public, în mănăstire

8.A şi început vremea când mănăstirile vor fi prigonite. Aţi auzit ce spune Europa despre „ciorile negre din România”? Mănăstirile vor fi multe transformate în centre de turism conduse de păgâni, acolo vor primi străini, cu sarmale, cu cozonaci, cu plăcinte – nu cu cuvânt de la Dumnezeu

9.Pe vremuri, oamenii aveau cruce de lemn şi inimă de aur. Acum, au cruce de aur şi inimă de lemn

10.Iarna când era gerul mai mare, mă puneau într-o carceră de lemn, afară, nu era în clădire, în baraca unde erau deținuții. Îmi spuneau să mă dezbrac și turnau apă rece pe mine. Dacă aș fi fost de tot gol, poate că nu era așa rău, dar, find puțin îmbrăcat, apa aceea îngheța pe mine. Și odată mi-au înghețat mâinile, a căzut pielea, și sub piele, încât se vedeau și vinele, și oasele