O viață fără iubire este ca un cer fără stele, fără păsări şi fără culoare, este asemeni unui copac fără flori sau fructe, este precum un an fără primăvară.
Era odată o insulă unde trăiau toate sentimentele umane: Bună Dispoziţie, Tristeţea, Înţelepciunea, Iubirea şi altele.
Într-o zi sentimentele au aflat că insula se va scufunda în curând, aşa că şi-au pregătit navele şi au plecat . Doar Iubirea a rămas până în ultimul moment. Când insula a început să se scufunde, Iubirea a hotărât să ceară ajutor.
Bogăţia a trecut pe lângă Iubire într-o barcă luxoasă şi Iubirea i-a zis:
– Bogăţie, mă poţi lua cu tine?
– Nu te pot lua, căci e mult aur şi argint în barca mea şi nu am loc pentru tine.
Atunci Iubirea i-a cerut ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe acolo:
– Orgoliu, te rog, mă poţi lua cu tine?
– Nu te pot ajuta Iubire, aici e totul perfect… mi-ai putea strica nava.
Iubirea a rugat mai apoi Tristeţea, care trecea pe lângă ea:
– Tristeţe, te rog, lasă-mă să vin cu tine!
– Oh, Iubire, sunt atât de tristă încât simt nevoia să stau singură…
Chiar şi Buna Dispoziţie a trecut pe lângă Iubire, dar era atât de mulţumită încât nu a auzit că o striga.
Dintr-o dată o voce a strigat:
– Vino, Iubire, te iau cu mine!
Era un bătrân cel care vorbise. Iubirea s-a simţit atât de recunoscătoare şi plină de bucurie încât a uitat să îl întrebe pe bătrân cum îl cheamă. Când au sosit pe ţărm, bătrânul a plecat.
Iubirea şi-a dat seama cât de mult îi datora şi a întrebat Cunoaşterea:
– Cunoaştere, îmi poţi spune cine m-a ajutat?
– Era Timpul…
– Timpul? S-a întrebat Iubirea, dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?
Cunoaşterea, plină de înţelepciune, i-a răspuns:
– Pentru că numai Timpul e capabil să înţeleagă cât de importantă e Iubirea în viaţă…
Ce s-ar fi făcut oare Timpul fără Iubire ? Probabil ar fi mai fi existat (degeaba) o vreme ș-apoi ar fi dispărut.
Iubirea este cea mai înaltă fericire la care poate ajunge omul, căci numai prin ea cunoaște că el e mai mult decât el însuși, că e una cu totul.(Rabindranath Tagore)
Superb textul si invatamintele!
Iubirea îi dă un rost și Timpului, care altfel ar trece fără rost.
Foarte bine punctat, draga Petru. Sanatate multa!