Iosif Trifa a fost un preot ortodox ardelean care a pus bazele mișcării Oastea Domnului. Cu el avem o frumoasă povestioară despre cum ar trebui să răspundem la cei care încearcă să ne facă rău . Se spune că părintele predica mereu prin comunitatea în care trăia,iar oamenii îl ascultau cu mare plăcere si băgare de seamă. Acest lucru nu-i era însă pe placul primarului. Plin de invidie și răutate,pentru a-l mai potoli și a-i mai ocupa din timp, a chemat la el 3 apropiați și le spuse:
– mergeți voi acasă la părintele Iosif și distrugeți-i casa, asta așa ca să-i mai ocupăm timpul, că prea mult dă din gură printre semenii nostri.
Zis și făcut. Cei trei s-au dus la casa părintelui, care în curte fiind ,îi intreabă cu bunătate:
– cu ce treburi pe la mine ,oameni buni ?
– păi ,ne-a trimis domnu primar să vă stricăm casa
– noa bun!Haideți înăuntru și apucați-vă de treabă, dar va rog să începeți cu acoperișul, că tare-i șubred .
S au apucat oamenii să ia țiglele de pe casă cu mare spor, în tmp ce preotul o rugă pe nevastă să taie o găină și să pregătească masa .
După ce au dat jos tot acoperișul, părintele le spune oamenilor primarului:
-noa lăsați un pic lucrul ,dragii mei ,si haideți la masă că v-ați obosit destul și v-o fi foame și sete.
Oamenii se opriră din muncă și s-apucara de mâncare.
În timp ce mâncau din bunătățurile părintelui, unul dintre ei spuse:
-măi fraților , ce oameni mai suntem și noi, că am venit să-i stricăm casa omului care,iată, ne mai dă și de mâncare?
-chiar asa,spuse celalalt,mai bine haideți să ne oprim cu stricăciunile și să plecăm la casele noastre.
-ba eu zic să ne apucăm să-i refacem acoperișul și să-l și reparăm ,că pare tare vechi si șubred.
Dupa cele spuse,cei trei oameni ,puși pe distrugere la început,s-au apucat să-i refacă acoperișul omului care la rău a răspuns cu multă bunătate.
Asadar, părintele nefiind adeptul „dinte pentru dinte”, a răspuns cu bine la răul care i se făcea și a obținut un mare bine pentru el-un acoperiș reparat și trei oameni deveniți mai buni. Cât adevăr în vorbele lui Mark Twain:
„Bunătatea este limbajul pe care surdul îl poate auzi și orbul îl poate vedea.”