Cu gândul la existența noastră, aici pe pământ,  este minunat să mai pornim din când în când motoarele imaginației  pe  teme din ciclul „ce-ar fi fost oare, dacă…?” . O face minunat Ana Blandiana în poezia „Ar trebui” pe care v-o recomand cu mare drag. 

Ar trebui să ne naştem bătrâni,
Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu…

        Așadar etapele vieții noastre inversate. Cum ar fi fost oare ?  Și totuși, a știut Dumnezeu cum să rânduiască lucrurile , lumea .   Cu siguranță nu mi-aș dori să fiu altfel decât sunt, asta pentru că fiecare vârstă are frumusețea ei , maturitatea ei intelectuală. Chiar nu mi-aș dori să am 20 de ani și mintea de acum. Ce farmec ar mai avea?