Doi îngeri stăteau în cer și unul din ei se odihnea mereu, foarte rar părăsea locul care le era hărăzit, iar celălalt călătorea constant între Dumnezeu și oameni. Ingerul care stătea tot timpul , mai plinuț de fel, l-a întrebat pe celalalt:

–          Te văd foarte slăbit .De ce zbori tot timpul între oameni și Dumnezeu și nu stai deloc să te odihnești?

–          Eu duc mesaje de la oameni la Dumnezeu, acele mesaje care încep cu: “Doamne Dumnezeule, ajută-mă te rog…” Dar de ce tu te odihnești atât de mult?

–          Si eu duc mesaje de la oameni la Dumnezeu, dar acele mesaje care încep cu…”îți mulțumesc Doamne”.

O minunată poveste din care cu toții avem de învățat. Cerem , cerem și iar cerem , dar măcar din când în când, să nu uităm să mai și mulțumim !