„Prejudecata este părere fără judecată.”( Voltaire), adică îți dai cu părerea înainte de a judeca(pre…judecată), te temi de toate înainte de a încerca , că o fi , că o păți,etc. Prejudecățile ne țin pe loc, ne limitează libertatea de mișcare și nu ne permit sa privim dincolo de aparențe,asta pentru ca ,nu i asa,  „aparențele înșeală” spune o vorba din popor…

        Era pe  finalul unei zile, când un sătean se așeză  pe banca de lângă poarta curții sale și privea cum soarele apune alene și frumos.

– Pe drum trecu un om care se întorcea de la câmp.  După ce îi dădu binețe , acesta gândea în sinea lui despre cel așezat pe bancă: „Ce om leneş , în loc să fie la muncă, el stă cât e ziulica de  mare fără să facă nimica  …”

-La scurtă vreme trecu un altul. După ce îl salută , acesta  gândea în sinea lui  despre cel așezat pe bancă: „Ce om desfrânat , stă în fața casei ca să se uite după femei  …”

– După o vreme trecu un al treilea, care după ce îl saluta pe omul nostru, se gândea în sinea lui  despre cel așezat pe bancă: „Mare muncitor , cu siguranță că după ce toată ziua a muncit  se odihnește  …”

       Întrebarea care se pune este : oare care dintre cei trei au avut dreptate în privința omului de pe banca?????????????????

Greu de spus , dar cu siguranță ne putem pronunța despre cei trei trecători  ce fel de oameni erau. Astfel,

– primul era probabil un om leneș

-al doilea mai mult ca sigur un desfrânat, un ușuratic

-al treilea  foarte posibil să fi fost un om harnic.

          Concluzia pe care o putem trage   este  că de cele mai multe ori , noi oamenii  suntem oglinda prejudecăților noastre .„De nimic nu se leapădă omul mai greu decât de o prejudecată!” Mark Twain

          Așadar încercând lucruri noi si renunțând la prejudecăți ne putem redescoperi, ne putem cunoaște mult mai bine pe noi, ne putem deschide noi orizonturi și , în mod sigur  putem avea o comunicare mult mai buna cu semenii noștri.