Este , oare , corect arhicunoscutul  ”Dacă îmi dai/faci , îți dau/fac”? 

            Într-o seară, un tânăr se întorcea acasă. Dar, din cauza întunericului ce se lăsase, s-a împiedicat de un bolovan şi, căzând, s-a lovit destul de tare. Supărat foc, a plecat mai departe, dar un gând nu-i dădea pace. Ce căuta ditamai bolovanul în mijlocul drumului şi cum de nu l-a văzut la timp? Aoleu, dar dacă mai trec şi alţi oameni şi păţesc la fel ca el?

Chiar în acea clipă, tânărul s-a oprit şi, cu toate că se lovise destul de tare şi se grăbea să ajungă acasă, a făcut cale întoarsă până la bolovanul cu pricina pe care l-a împins la marginea drumului. Acolo putea să stea oricât, că nimeni nu s-ar mai fi împiedicat de el. De-abia acum, tânărul nostru a plecat liniştit şi mulţumit spre casă. Rana pe care i-o pricinuise căzătura îl durea parcă mai puţin acum, când ştia că i-a scăpat, poate, şi pe alţii de la o suferinţă ca a lui.
Să ştii să te gândeşti şi la ceilalţi, înseamnă să ştii să trăieşti.  Bucuriile celor de lângă noi trebuie să fie şi bucuriile noastre,iar durerile şi necazurile lor, trebuie să ne doară şi pe noi.

Te-ai întrebat vreodată dacă n-ai trecut chiar tu pe drumul acela de pe care tânărul a dat la o parte bolovanul? Fără să îl cunoşti, fără să te cunoască, fără să aştepte vreo mulţumire, omul acela ţi-a făcut un bine.

De fapt un dar condiționat de un alt dar, drept mulțumire, umilește darul respectiv. Asta pentru că atunci când dai, o faci din prea plinul sufletului tău și nu te poți aștepta ca sufletele care primesc să se împovăreze cu obligații pe care nu le-au gândit ca fiind obligatorii pentru ele, cele care nu au pretins nimic!

Să  dai de bună voie nu presupune  a aștepta și recompensă pentru acest gest, care se vrea nobil ! Cu siguranța , în timp, asta se va întoarce asupra ta.

Ș-apoi bucuria de a ajuta sau dărui nu se poate măsura.