Într-o noapte, un om a avut un vis:
mergea de-a lungul unei plaje împreună cu Dumnezeu.
Pe cerul negru treceau fulgerător scene din viaţa lui.
A observat că, pentru fiecare scenă,
Apăreau două perechi de urme în nisip:
Una care îi aparţinea lui şi una care îi aparţinea lui Dumnezeu.
Când ultima scenă din viaţa lui i-a trecut prin faţa ochilor
S-a uitat înapoi la urmele din nisip;
Era o singura pereche de urme.
A observat că, de multe ori, pe parcursul vieții lui,
Era o singură pereche de pași.
Și-a dat seamă că acelea fuseseră cele mai urâte
şi mai triste momente din viaţa lui.
Acest lucru chiar l-a deranjat
şi l-a întrebat pe Dumnezeu:
– Doamne, mi-ai spus, când am decis să te urmez,că vei fi cu mine tot timpul!
Dar am văzut că în momentele cele mai grele din viaţa mea, pe nisip era o singură pereche de urme.
Nu înţeleg de ce, atunci când aveam cea mai mare nevoie de Tine,
Tu m-ai fi părăsit!
Domnul i-a șoptit:
Scumpul meu copil, te iubesc şi nu te-aș fi părăsit niciodată!
De-a lungul momentelor de încercare și suferință, când ai văzut o singură pereche de pași,
Eu te purtam pe brațe!
(dupa o poezie de Margaret Fishback Powers)
Acum , preț de câteva minute , haideți să ne amintim de momentele grele din viata noastă, multe sau puține , în mod sigur cu toții le-am avut. Faptul că am trecut peste ele și am ajuns ziua de astăzi se datorează lui Dumnezeu care a fost alături de noi ,iar în acele momente grele ne-a luat în brațele Sale.
Viaţa este un dar de la Dumnezeu. Să prețuim acest dar, să ne bucurăm de el și să mulțumim mereu. Ș-apoi un bun mod de a mulțumi pot fi și faptele bune pe care putem să le facem semenilor noștri , zi de zi , puțin câte puțin, totul pentru bucuria sufletului nostru .