Tu îți respecți părinții ajunși la bătrânețe ?
Sigur , dacă îi mai avem și spun asta pentru că suntem mulți aceia care i-am mai dori prin preajmă, dar îi avem acolo sus în stele .
Pe cuvantul-liber.ro am găsit o povestioară înduioșătoare care merită citită și de luat aminte.
Un bătrân în vârstă de 80 de ani stă întins pe canapea alături de fiul său de 45 de ani, în prezent un intelectual remarcabil. Dintr-odată, pe pervazul ferestrei se aşază un corb. Tatăl îşi întreabă fiul:
– Ce pasăre e asta?
Fiul îi răspunde:
– E un corb…
După câteva minute, tatăl îi adresează din nou fiului aceeaşi întrebare:
– Ce-i pasărea asta?
Fiul îi răspunde:
– Tocmai ţi-am zis, un corb.
Mai trece puţin, după care tatăl reia întrebarea pentru a treia oară:
– Şi totuşi, ce pasăre e?
Deja iritat, fiul îi răspunde furios:
– Un corb, o cioară, de câte ori să-ţi repet? Ce n-ai înţeles?
Ceva mai târziu, tatăl intră liniştit în camera lui şi se întoarce cu un jurnal cu paginile învechite şi roase de timp. Este jurnalul pe care l-a ţinut începând de la venirea pe lume a băiatului său. Bătrânul deschide jurnalul, întoarce câteva pagini şi îşi îndeamnă fiul să citească o însemnare. Fiul citeşte rândurile trecute în jurnal:
„Astăzi, băieţelul meu, în vârstă de trei ani, stătea întins lângă mine pe canapea când a observat la geam un corb şi m-a întrebat ce pasăre este. M-a întrebat nu o dată, nu de două ori, ci de 23 de ori acelaşi lucru, iar eu i-am răspuns de fiecare dată, cu răbdare şi calm, că la geam se află un corb. L-am strâns în braţe şi l-am pupat, cumva amuzat de întâmplare şi bucuros de curiozitatea lui.”
Dacă tatăl a fost răbdător cu copilul mic şi curios, copilul devenit între timp mare nu i-a acordat aceeaşi răbdare. Din contră, s-a enervat pe el şi a ridicat imediat tonul.
Aşadar, prieteni dragi când părinţii îmbătrânesc, nu-i respingeţi, nu-i bruscaţi şi nu-i priviţi ca pe o povară, ci păstraţi-vă calmul şi adresaţi-le vorbe calde, pentru că au mare nevoie de afecţiunea voastră. Chiar dacă la această vârstă le sunteţi superiori pe alte planuri, fiţi tandri cu ei şi nu uitaţi că, în mare măsură, şi datorită lor aţi ajuns acolo unde vă aflaţi astăzi. Amintiţi-vă de toate sacrificiile făcute pentru voi, şi respectaţi-i, oricât i-aţi considera de depăşiţi.
Odată şi-odată, şi voi veţi ajunge ca ei ! Amintiți-vă mereu spusele Sfintei Scripturi: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie bine și să trăiești ani mulți pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l va da ție” (Ies. 20, 12).
Aouuleeeuu, scuze! Am pus linkul de la ce ascultam eu, nu-i bun 😳 Scuze, te rog!
Ăsta e cel corect:
Sa stii ca nu am reusit sa le deschid nici pe primul link , nici pe al doilea…cand este vorba despre parinti nu avem cum sa nu devenim mai sensibili….s-apoi ai mei sunt acolo sus, printre stele , e drept nu plecati de mult(pentru mine este o vesnicie) , iar uneori chiar mi i-as dori aici sa-i respect si mai mult decat am facut-o …o zi excelenta ! 🙂
Niciodată nu o să ni se pară că am făcut prea multe pentru părinții noștri. Dar, după ce o să-i pierdem, o să regretăm mereu că nu am făcut mai multe. Bănuiesc că așa simțim cu toții. Să ai parte de multă iubire și să oferi și mai multă, dragă prietene! 🙂
Loc de mai bine a fost si va fi mereu…oameni suntem doar…oricum ne-am fi comportat, in sufletul lor , ei ne-au iubit parinteste…daca am facut mai mult pentru ei , material da’ mai ales moral , asta conteaza mult pentru linistea noastra sufleteasca ….o zi plina de senin prin suflet sa ai , draga Petru ! 🙂
O povestioară cu mult tâlc 🙂 iar ÎNDEMUL tău preietene este ÎNĂLȚĂTOR ! 🙂
Din păcate , BUNII mei PĂRINȚI au plecat de mult de lângă mine 🙁
dar EU îi am mereu în INIMĂ ! 🙂
Felicitări pentru postare ! 🙂
Hai SIMONA ! 🙂
Hai SORANA ! 🙂
Detalii la răspunsul pe care ți l-am dat comentariului tău de pe
http://aliosapopovici.wordpress.com/
Hai ROMÂNIA !!! 🙂 🙂 🙂
Alioșa ! 🙂
Cu siguranta dragii tai parinti , de-acolo din stele , sunt mandri de tine, draga Aliosa , inclusiv pentru ceea ce mi-ai scris acum . Legat de SIMONA/SORANA ,asa cum ti am scris deja , bine ca avem si noi pe cineva cu care sa ne mandrim…fara munca multa si daruire , sportul romanesc nu are cum sa perfermeze…poate ca si nationala de fotbal va reveni cat mai repede si ne va aduce satisfactiile dorite….aseara parca s-a vazut ceva mai bine jocul tricolorilor…toate cele bune, draga Aliosa si un w/e pe placul inimii tale ! 🙂
Foarte frumoasă istorioara. Mi-am amintit și de videoclipul cu fluturele, pe care l-a pus aici Potecuța. O lecție de viață extraordinară. Da, nu trebuyie să uităm cu câtă răbdare și osteneală ne-au vegheat părinții atunci când eram foarte mici, câte griji și zbateri sufletești atunci când am fost bolnavi sau aveam probleme. Dar… vine vremea când se cuvine să întoarcem această grijă, față de dânșii, când bătrânețea îi face atât de neputincioși…
Numai bine și o zi frumoasă! 🙂
Asa este, draga Alex…parintii trebuie respectati mereuuuuuuuuuuu ! O zi minunata si un w/e excelent !