Tu îți respecți părinții ajunși la bătrânețe ?

Sigur ,  dacă îi mai avem și spun asta pentru că suntem mulți aceia care i-am mai dori prin preajmă, dar îi avem acolo sus în stele .

Pe cuvantul-liber.ro am găsit o povestioară înduioșătoare care merită citită și de luat aminte.

Un bătrân în vârstă de 80 de ani stă întins pe canapea alături de fiul său de 45 de ani, în prezent un intelectual remarcabil. Dintr-odată, pe pervazul ferestrei se aşază un corb. Tatăl îşi întreabă fiul:

– Ce pasăre e asta?

Fiul îi răspunde:

– E un corb…

După câteva minute, tatăl îi adresează din nou fiului aceeaşi întrebare:

– Ce-i pasărea asta?

Fiul îi răspunde:

– Tocmai ţi-am zis, un corb.

Mai trece puţin, după care tatăl reia întrebarea pentru a treia oară:

– Şi totuşi, ce pasăre e?

Deja iritat, fiul îi răspunde furios:

– Un corb, o cioară, de câte ori să-ţi repet? Ce n-ai înţeles?

Ceva mai târziu, tatăl intră liniştit în camera lui şi se întoarce cu un jurnal cu paginile învechite şi roase de timp. Este jurnalul pe care l-a ţinut începând de la venirea pe lume a băiatului său. Bătrânul deschide jurnalul, întoarce câteva pagini şi îşi îndeamnă fiul să citească o însemnare. Fiul citeşte rândurile trecute în jurnal:

„Astăzi, băieţelul meu, în vârstă de trei ani, stătea întins lângă mine pe canapea când a observat la geam un corb şi m-a întrebat ce pasăre este. M-a întrebat nu o dată, nu de două ori, ci de 23 de ori acelaşi lucru, iar eu i-am răspuns de fiecare dată, cu răbdare şi calm, că la geam se află un corb. L-am strâns în braţe şi l-am pupat, cumva amuzat de întâmplare şi bucuros de curiozitatea lui.”

Dacă tatăl a fost răbdător cu copilul mic şi curios, copilul devenit între timp mare nu i-a acordat aceeaşi răbdare. Din contră, s-a enervat pe el şi a ridicat imediat tonul.

Aşadar, prieteni dragi când părinţii îmbătrânesc, nu-i respingeţi, nu-i bruscaţi şi nu-i priviţi ca pe o povară, ci păstraţi-vă calmul şi adresaţi-le vorbe calde, pentru că au mare nevoie de afecţiunea voastră. Chiar dacă la această vârstă le sunteţi superiori pe alte planuri, fiţi tandri cu ei şi nu uitaţi că, în mare măsură, şi datorită lor aţi ajuns acolo unde vă aflaţi astăzi. Amintiţi-vă de toate sacrificiile făcute pentru voi, şi respectaţi-i, oricât i-aţi considera de depăşiţi.

Odată şi-odată, şi voi veţi ajunge ca ei ! Amintiți-vă mereu spusele Sfintei Scripturi: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie bine și să trăiești ani mulți pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l va da ție” (Ies. 20, 12).