Cu răbdarea treci şi marea, dar cu răul nici pârăul, spune un vechi și actual proverb românesc. Cel mai scurt drum pentru atingerea unui vis pe care ți-l propui  este răbdarea. 

Odată, patru ucenici au vrut să se întreacă. Zis şi făcut. S-au aşezat toţi într-o încăpere şi au decis ca, timp de trei zile, nici unul să nu spună o vorbă, ca astfel să-şi încerce răbdarea şi puterea de concentrare. Dar, spre seară, când a început să se întunece, unul nu s-a mai putut abţine şi a zis:                                  
    – Să aprindă cineva lumina! 
    – Ce faci, nu trebuia să tăcem ? – l-a întrebat nedumerit al doilea. 
    – Proştilor, de ce aţi vorbit ? – se repezi al treilea să-i dojenească. 
    – Ehe, doar eu am tăcut! – se lăuda cu îngâmfare cel de-al patrulea. 
Fiecare ucenic a căzut pradă câte unei ispite: graba, neîncrederea, mânia şi mândria – cele patru ispite care ne încearcă pe noi oamenii în tot ceasul. De aceea, răbdarea este cel mai bun tovarăş de drum în viaţă, fie că munceşti, că înveţi sau  te rogi. În mod sigur unde  este răbdare este și  iubire, este și înțelegere. Ș-apoi, ” răbdarea este amară, dar dă roade dulci” (proverb persan).

Mai în glumă , mai în serios ,  McCleary spunea că răbdarea este ceva ce admiri la şoferul din spatele tău şi dispreţuieşti la cel din faţa ta.

Așadar, „Răbdare, răbdare, răbdare, răbdare, răbdare! Şi când simţi că s-a gătat, iar: răbdare, răbdare, răbdare, răbdare! Şi iar: răbdare, răbdare, răbdare, răbdare!…”( Părintele Cleopa)