Cu siguranța ni se întâmplă să apreciem un lucru la valoarea sa reală, de-abia după ce nu-l mai avem. Iată doar câteva argumente :
– înțelegem ce mare lucru este să fii sănătos atunci când ești bolnav, adică atunci când ți-ai pierdut sănătatea. ” Sănătatea este o comoară pe care puțini știu să o prețuiască deși aproape toți se nasc cu ea.”(Hipocrate )
– când ești copil, vrei să fii matur, iar când ai ajuns la bătrânețe, privești cu nostalgie la anii copilăriei.
– doar când ți-ai pierdut prietenul (de vreme rea) , sau pe cei apropiați realizezi ce ai pierdut
– „nu știi să prețuiești dinții, cât timp îi ai.”(proverb românesc)
Se spune că trăia cândva într-o casă din munți un om care moștenise o statuie veche.
O ținea undeva într-un colț al curții între buruieni. Într-o zi, a trecut prin zonă un drumeț care observă dincolo de gard statuia neîngrijită. Îi propuse stăpânului casei să-i cumpere sculptura cu un ban de argint. Omul se învoi pe loc. Dădu statuia gândindu-se satisfăcut în sinea lui la ce afacere bună făcu.
După o vreme, omul nostru a fost nevoit să meargă la oraș după niște cumpărături. În fața unei clădiri, văzu o mulțime de oameni care așteptau la coadă să intre. Lângă intrare, un om striga din când în când: „poți vedea una dintre cele mai frumoase statui din lume dacă plăteşti 2 arginți”.
Omul fu foarte curios. Se așeză la coadă, plăti doi arginți și intră. Înăuntru era expusă statuia pe care el o avusese în curte atâția ani și pe care o vânduse cu un argint. Și de-abia acum când n-o mai avea, a înțeles cât de valoroasă este.
Așadar , trebuie să punem mare preț pe ceea ce avem până nu e prea târziu, asta pentru că, după, regretele sunt de prisos. Aș adăuga , așa mai pe un ton de „mucalit” că trebuie să prețuim ce avem atunci când avem… degeaba mai regretam după !
Este de preferat să profităm de tot timpul în care putem fi alături de cei pe care îi iubim cel mai mult în viața asta (alta nu avem)! Nu știm ce ne poate aduce ziua de maine. Să nu lăsam ca o clipă de ură, un moment de durere, să ne fure bucuria unui minut care poate să ne lumineze toată viața și să ne dea puterea de a păși înainte pe drumul vieții. Singura clipă în care putem sa folosim timpul în favoarea noastră este prezentul, trecutul nu se mai poate schimba, iar viitorul nu îl cunoaștem.
PRETUIEȘTE ceea ai , ASTĂZI !
Ai spus atât de la subiect totul! Însă nu îmi pot da seama de ce ne este atât de greu să și facem asta! O spun, de fapt, doar din punctul meu de vedere. Sunt niște sfaturi foarte de folos! Îmi doresc sa le pot urma.
Foarte adevarat…teoria ca teorie , practina ne „omoara”…s apoi cu cat le urmam mai repede cu atat mai bine , iar regretele vor fi mai putine….
O zi excelenta si merci mult pentru trecere ! 🙂
Dar , oare nu cu totii de-a lungul sutelor , miilor de ani de existenta ai omenirii , ne-am dorit fix acelasi lucru ? Oare nu cu totii am avut regrete …mai tarziu ? „– când ești copil, vrei să fii matur, iar când ai ajuns la bătrânețe, privești cu nostalgie la anii copilăriei. ” Si azi regret copilaria dar , de fapt regret doar nestiinta pe care-o aveam atunci , nestiinta ce-mi dadea o stare placuta datorita faptului ca , n-aveam nici un fel de griji . „– „nu știi să prețuiești dinții, cât timp îi ai.”(proverb românesc) Foarte adevarat iar asta o afirma unul care…nu mai are dintii lui proprii >:( . ” Aș adăuga , așa mai pe un ton de „mucalit” că trebuie să prețuim ce avem atunci când avem… degeaba mai regretam după !” Pentru a fi la fel d e … ” mucalit ” ca si dumneata , asi adauga acea zicere celebra { de foarte putini inteleasa la justa-i valoare } de la Matei 26/29 : ” Celui ce are i se va da si-i va prisosi , iar de la cel ce n-are si ce are i se va lua ” . Astfel incat , achiesez din toata inima la zicerea din finalul postarii dumitale : ” PRETUIEȘTE ceea ai , ASTĂZI ! ” Respect M.Cooper !!!
Respect si din partea mea , draga Marian …multumesc mult pentru trecere si pentru cuvintele pline de intelepciune . O zi cu mult soare pe strada ta ! 🙂
S-ar părea că nu mai există cuvinte în fața tâlcului rezultat din atât de frumoasa povestire de mai sus. Doar anumite nuanțe, pe care le adaugăm la pierderile de care am avut parte fiecare dintre noi. Începând de la jocurile din copilărie, pe care le-am înstrăinat și apoi le-am regretat, până la femeile pe care le-am neglijat și după care apoi am suspinat din nou. 😉
Să ai parte de cât mai puține regrete, dragă prietene! 🙂
Sa ne bucuram de prezent , draga Petru , cu bune , cu mai putin bune…toate fac parte din restul vietii noastre ! O seara exceptionala ! 🙂
Adevarate sunt aceste cuvinte, prieten drag, si multumesc ca le-ai impartasit cu noi.
Mintea noastra este cateodata indaratnica iar inima capricioasa, dar sufletul ne ajuta sa vedem mai clar intotdeauna.
Un minunat sfarsit de saptamana, cu drag,
Liz
Multumesc mult pentru trecere si apreciere…o seara faina sa ai , draga Liz si o saptamana rodnica ! 🙂
Imi aduce aminte de un cantecel american care are versurile:
„They say that success can’t be measured
But I’m sure it is felt
By the man who’s truly learned how to treasure
The hand that he’s been dealt”
Multumesc pentru trecere si comentariu…ma bucur ca ti-am stârnit cu asa versuri frumoase…Seara de nota 10 + ! 🙂