Moartea prostului…

oportunitatinWinston Churchill  spunea într-un moment de înțelepciune că pesimistul vede dificultatea în fiecare oportunitate, iar optimistul vede oportunitatea în fiecare dificultate.  Despre oportunități am gasit pe internet o foarte interesantă povestioară armenească, adevărată lecție de viață.

Un amarat, care muncea degeaba, a hotarat sa mearga la Dumnezeu si sa se planga de soarta lui nenorocita. Zis si facut. Pe drum a intalnit un lup care l-a intrebat incotro se indreapta.
– Ma duc la Dumnezeu, sa ma plang, a spus omul. A fost tare nedrept cu mine.
– Vrei sa-mi faci un bine? a intrebat lupul. De dimineata pana seara, iar uneori chiar si noaptea, alerg in toate partile dupa hrana. Intreaba-l, asadar, pe Dumnezeu: de ce, Doamne, l-ai mai facut pe lup, daca tot il lasi sa crape de foame? Omul a fagaduit sa puna intrebarea si a pornit din nou la drum. Ceva mai incolo a intalnit o fata fermecatoare, care a dorit si ea sa afle tinta calatoriei sale.
– Daca ajungi la Dumnezeu, i-a zis fata, vorbeste-i, rogu-te, si despre mine. Spune-i ca ai intalnit pe pamant o fata fermecatoare, blanda, frumoasa, bogata, sanatoasa, si totusi nefericita. Cum sa-mi gasesc oare fericirea?
– Am sa-l intreb, a spus nevoiasul. A mai mers o vreme si s-a oprit sa se odihneasca la umbra unui copac. Copacul, desi crestea pe pamant bun, era cam pipernicit si ii cazusera aproape toate frunzele. L-a intrebat si el unde se duce, apoi i-a spus:
– Ai putea sa-i vorbesti lui Dumnezeu si despre mine? Spune-i ca nu inteleg ce mi se intampla. Vezi tu, pamantul acesta este roditor, si totusi n-am frunze nici iarna, nici vara, as vrea sa am frunze verzi precum ceilalti copaci, as vrea sa am si roade; ce sa fac?
Omul i-a fagaduit copacului ca ii va spune lui Dumnezeu toate aceste lucruri, dupa care si-a vazut de drum. Dupa ce a mers cale lunga si a trecut printr-o multime de peripetii care nu ne sunt istorisite, a ajuns la Dumnezeu, i-a dat binete si i-a zis ce-l framanta.
– Te porti cu toti oamenii la fel, a spus el. Uita-te la mine: muncesc din rasputeri, zi si noapte, traiesc in nevoie si duc o viata amara. Cunosc o multime de oameni care muncesc mult mai putin decat mine si care o duc mult mai bine. Spune-mi, daca poti, unde este egalitatea? Unde este dreptatea?
– Am sa-ti daruiesc norocul vietii tale, a raspuns Dumnezeu. Foloseste-te de el si ai sa fii bogat si fericit. Acum intoarce-te acasa.
Inainte de a pleca, omul a vorbit despre lup, despre fata si despre copacul cel pipernicit. Dumnezeu i-a dat sfaturile trebuincioase. Omul a facut, asadar, cale intoarsa. A intalnit in drum copacul si i-a spus:
– Dumnezeu mi-a dezvaluit ca la radacina ta se afla ingropata o comoara de aur. De asta n-ai frunze. Indata ce va fi scoasa comoara, crengile tale au sa inverzeasca.
– Minunat! a strigat copacul. Repede, sapa la radacina mea si ia aurul!
– Nu, nu, nu pot. Dumnezeu mi-a daruit norocul vietii mele. Trebuie sa ma intorc acasa si sa ma folosesc de el! Si a mers mai departe. S-a intalnit cu fata cea nefericita, care l-a intrebat:
– Ei? Ce ti-a spus Dumnezeu?
– Mi-a spus ca, daca vrei sa fii fericita, trebuie sa-ti gasesti un sot cu care sa imparti bucuriile si durerile.
– Ia-ma de nevasta! l-a rugat fata. Ia-ma de nevasta si vom trai fericiti impreuna!
– Nu pot, n-am vreme! Dumnezeu mi-a daruit norocul vietii mele si trebuie sa ma intorc acasa si sa ma folosesc de el! Cu bine! Cauta-ti alt barbat! Si a mers mai departe.
Ceva mai incolo s-a intalnit cu lupul cel flamand, care l-a intrebat:
– Ei? Ia-i spus lui Dumnezeu ce te-am rugat?
– Lasa-ma sa-ti povestesc mai intai ce mi s-a intamplat, a raspuns omul. Am intalnit o fata nefericita si i-am dat raspunsul lui Dumnezeu: sa-si caute un sot. Am intalnit un copac fara frunze, caruia Dumnezeu i-a aratat: o gramada de aur iti inabusa radacinile. Fata voia sa ma insor cu ea, copacul voia sa-i sap la radacina si sa iau comoara, dar n-am primit, se intelege! Dumnezeu mi-a daruit norocul vietii mele, asa mi-a zis, si trebuie sa ma intorc la mine acasa si sa-l gasesc!
– Si eu? a intrebat lupul. A gasit Dumnezeu vreun raspuns la ceea ce ma framanta? Spune-mi inainte sa pleci!
– A gasit, a raspuns omul. Iata raspunsul lui Dumnezeu: lupul are sa rataceasca pe pamant, cu burta goala, pana ce are sa gaseasca un prost pe care sa-l manance si sa-si potoleasca foamea.
– Unde oare as putea gasi unul mai prost ca tine? a intrebat lupul si s-a napustit asupra omului, sfartecandu-l.

         Sunt atâtea ș-atâtea oportunități pe lângă care trecem în viață… trebuie doar să le o bservam și , obligatoriu, să și acționăm…asta pentru că marea majoritate a oportunităților sunt deghizate în dificultăți, probleme,etc. „Viețile noastre sunt definite de oportunități. Chiar și de cele pe care le ratăm. „(F. Scott Fitzgerald)

Un lucru este sigur pentru noi oamenii: când o ușă se închide, o alta se deschide. Din păcate  însă , privim prea mult cu regret spre ușa care s-a închis, astfel încât nu o vedem pe cea care tocmai s-a deschis. 

Ș-apoi oportunitățile sunt precum răsăritul soarelui… dacă aștepți prea mult ai șanse mari să  le pierzi. 

7 comentarii la articolul “Moartea prostului…

  1. Frumoasă această poveste armenească… Și completez dictonul de mai sus, cu o vorbă spusă de marele Constantin Tănase: „Îmi pare bine să văd cum râd oamenii din sală. Îmi pare rău însă că unii nu se prind că de fapt râd de ei înșiși…”

  2. Din nefericire, izvorul prostiei este nesecat!
    sau:
    Căruța încărcată trece doar o dată pe la uşa prostului! (proverb)
    Doar bine!

Lasă un comentariu