Micul colț de rai , aici pe pământ

"Eu posed cu adevărat doar ceea ce am dăruit." Seneca

 

        Primim în dar fiecare zi a vieţii noastre, soarele care ne încălzeşte, stelele care ne veghează, bucuria şi dragostea, ploile binefăcătoare, zăpezile minunate şi multe alte daruri care ne fac să ne simţim aleşii lui Dumnezeu . Dar , oare , ce dăruim noi celui care ne-a umplut de atâtea „cadouri” vitale ? Ne plângem că ziua este ori prea lungă, ori prea scurtă, că a plouat prea mult, ori nu de ajuns,  că bucuria n-a venit la timp, transformăm dragostea în ură, copiii îi părăsim sau îi „copleșim” cu cadouri multe şi deseori inutile care îi depărtează de raiul promis, zăpezile le alungăm sau le murdărim.   Ș-atunci se poate pune întrebarea firească : oare cine este vinovat că raiul este tot mai departe de noi?

”Dar din dar se face rai”, doar atunci când, dăruind, dai din ființa ta, în  dorinţa de a fi împreună, într-un rai al tuturor, cu cei cărora le dăruieşti daruri absolut necesare! Este posibil așa ceva, ce credeţi?!

De fapt ,„Dar din dar se face raiul” – este cu siguranţă proverbul care ne provoacă la generozitate. Am fi tentați ,din  prima , să credem că  darul de aici primeşte o răsplată dincolo ,acolo în rai, aşa că dărnicia n-ar trebui să fie condiţionată de primirea recunoştinţei aici şi acum.  Este şi aceasta o interpretare valabilă, dar dacă suntem mai atenţi la proverb, constatăm că darul face raiul, nu te trimite în rai. Asta înseamnă că generozitatea poate transforma într-un paradis mediul în care se mişcă generosul. Şi asta e posibil şi aici, nu doar dincolo.                                                                   

 Se spune că într-o mănăstire, călugărul care împlinea sarcina de portar a primit de la un ţăran care-şi avea via în apropiere un mare ciorchine de strugure. Omul i-l dăruise cu tot dragul spunându-i că este cel mai frumos ciorchine din via lui.  

Călugărul portar se gândi că fructul l-ar bucura mai mult pe un frate mai bătrân şi bolnav. Merse şi-i dărui strugurele. Bătrânul îl primi cu bucurie, dar văzându-l aşa mare şi frumos, simţi că acest ciorchine ar sta bine pe masa stareţului. 
Şi ciorchinele fu dăruit din nou. Stareţul se folosi şi el însă de strugure să facă o bucurie călugărului bucătar care stătea toată ziua în căldură lângă cuptor ca să facă bucate pentru toată obştea. 
Ciorchinele ajunse la bucătărie, dar nu rămase acolo, pentru că a fost dăruit mai departe. 
Şi aşa, dar din dar, fructul a trecut aproape prin mâinile întregii comunităţi şi a ajuns în final de unde pornise: adică la călugărul portar, primul care-l primise în dar. 
În acest fel, un strugure dăruit a făcut dovada că în acea mănăstire era un mic colţ de rai.

Cu siguranță , și aici pe pământ , oamenii generoși au întotdeauna din ce în ce mai mult ,iar dacă „Dar din dar se face rai” atunci trebuie să începem să construim temelia raiului aici ,pe pământ!

2 comentarii la articolul “Micul colț de rai , aici pe pământ

Lasă un comentariu