Se spune că o lumânare nu pierde nimic , dacă aprinde o altă lumânare. Merită să reflectăm la povestea unei lumânări și să reflectăm la existența noastră trecătoare pe acest pământ.
Este ora rugăciunii. M-aţi aprins şi vă uitaţi gânditori la mine, dar cu gândul la ale voastre… Parcă ați vrea să vă spun ceva. Ce pot eu să vă spun ? Simţiţi bucurie în suflet ? În mod sigur eu mă bucur, pentru că am un sens numai când ard. Nu sunt tristă, chiar dacă arzând devin mai mică. De fapt eu am doar două posibilităţi:
Prima, e să rămân întreagă. Asta ar însemna să rămân rece, să nu fiu aprinsă şi atunci nu mă micşorez, dar nici nu-mi împlinesc rostul meu.
A doua, ar fi să răspândesc lumină şi căldură şi prin asta să mă jertfesc, să mă dăruiesc chiar pe mine însumi… Asta e mult mai frumos decât sa rămân rece şi fără rost.
Şi noi oamenii suntem la fel. Când trăim doar pentru noi, suntem lumânarea neaprinsă, care nu și-a împlinit rostul. Dar dacă dăruim lumină şi căldură, atunci avem un sens în viața asta. Pentru asta trebuie să ne jertfim, să dăruim și noi ceva: dragostea, adevărul, bucuria, încrederea și toate sentimentele nobile pe care le purtam în inima noastră.
Da , oameni buni ; să nu vă temeți că deveniți mai mici… este doar o iluzie. Înlăuntrul vostru e mereu lumină. Gândiţi-vă, cu pace în suflet, că sunteți ca o lumânare aprinsă.
Eu sunt numai o simplă lumânare aprinsă. Singură luminez mai puţin. Dar când suntem mai multe împreună, lumina şi căldura sunt mult mai puternice. Și la voi oamenii e tot așa, împreună luminați mai mult iar prezența voastră se simte mai puternic…
Foarte adevărate vorbele lui Benjamin Franklin : “Aș prefera mai degrabă să se spună despre mine: a trăit într-un mod folositor, decât: a murit bogat”. Dincolo de cuvinte, acesta era modul în care Ben Franklin și-a trăit viața. În loc sa vadă lumea în termenii a câți bani putea câștiga, Franklin vedea lumea în termenii a câți oameni putea să ajute. Pentru Benjamin Franklin a fi folositor era rasplata lui pentru sine.
Așa că fiți lumânarea care dă lumină. Cu cât suntem mai mulți cu atât luminăm mai puternic pe cei din jurul nostru.
Frumoasă parabolă 🙂
Minunat îndemn, în această Săptămână sfântă, la capătul căreia ne așteaptă bucuria și lumina Sfintei Învieri a Domnului Hristos. Vom lua lumină de la biserică și ne vom lumina casele și sufletele, ca niște adevărate „făclii ale credinței”.
Numai bine și zile pline de lumină duhovnicească! 🙂
Multumesc de tot, inclusiv de urari.
Saptamana plina de lumina !
Minunat!
Minunat! multumiri prieten drag! Multa lumina in suflet!
Acum e perioada când putem să ne molipsim de la exemplul lumânărilor și să „luminăm” la rândul nostru, cât de ține firul vieții. Frumoasă pildă!
Adevarat ! Sa incercam sa luminam macar pe cei din preajma noastra si este foarte bine.
O zi excelenta !