„A judeca este lucrul cel mai uşor şi mai obişnuit ; mai greu şi mai rar este să judeci bine.  De ce? Deoarece pentru a judeca e de ajuns să fii superficial şi prost, iar pentru a judeca bine e nevoie de multă gândire şi înţelepciune”.(Henri-Frederic Amiel)

Un cuplu tânăr s-a mutat într-un nou cartier. În dimineaţa următoare, în timp ce ei savurau micul dejun, femeia privise  pe fereastră la vecina lor care a ieșit afară să spele rufele.

-Rufele ei nu sunt foarte curate, spuse fata,ș-apoi continuă:

-Ea nu ştie să le spele corect. Probabil are nevoie de un detergent mai bun.

Soţul ei s-a uitat să vadă şi el, dar nu a spus nimic.

De fiecare dată când vecina lor ieşea afară să spele rufele afară, femeia avea aceleaşi comentarii.

O lună mai târziu, femeia a fost surprinsă să vadă pe fereastră cât de curate erau rufele vecinei. Ea a spus soţului ei:

-Priveşte, vecina a învăţat cum să spele rufele corect! Mă intreb cine a învăţat-o asta.

Soţul ei a privit-o şi i-a răspuns:

-M-am trezit mai devreme dimineaţă şi am spălat geamurile noastre.

 Ceea ce vedem când ne uităm la alţii, depinde de puritatea oglinzii prin care privim noi .

Această povestioară nu are cum să nu ne ducă la cuvintele Mântuitorului:“De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău și nu te uiți cu băgare de seama la bârna din ochiul tău? … Fățarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău” (Mt 7, 1-5) . Parafrazând, îmi pun un semn mare de întrebare de-asupra capului : de ce vezi tu  , în casa vecinei tale, ceea crezi că sunt rufe murdare , dar nu te uiţi la fereastra murdară din propria-ți casă ? De lene, și nu numai….

Așadar, haideți să deschidem laaaaaaaaarg fereastra sufletului nostru ca să intre din plin lumina, căldura, bucuria, iubirea, frumuseţea, nădejdea , credinţa şi astfel vom deveni cei mai avuți oameni, fiindcă adevărata avuție a unui om constă în bogăţia sa sufletească! Dacă facem asta , cu siguranță , nu-i vom mai judeca greșit pe semenii noștri.