Doctorul Arun Gandhi, nepotul lui Mahatma Gandhi şi fondatorul Institutului M.K.Ghandi pentru Viaţă Fără Violenţă, la cursul său din 9 Iunie la Universitatea din Porto Rico, a spus următoarea istorioară, ca exemplu de viaţă fără violenţă din partea părinţilor lui:
“Aveam 16 ani şi locuiam cu părinţii mei în Institutul pe care bunicul meu l-a fondat în afară, la 18 mile de Durban, Sudafrica, în mijlocul plantaţiilor de zahăr.
Locuiam destul de departe de oraş şi nu aveam vecini, aşa că mie şi celor două surori ale mele, ne entuziasma posibilitatea de a merge în oraş să ne vizităm prietenii sau să mergem la cinema.
Într-o zi tatăl meu mi-a cerut să-l duc la oraş pentru a asista la o conferinţă care dura o zi întreagă şi eu am profitat de această oportunitate.
Cum mergeam la oraş, mama mi-a dat o listă cu cumpărături de la supermarket şi cum aveam o zi întreagă la dispoziţie, tata mi-a cerut să caut nişte lucruri necesare şi să duc maşina la atelier. Când m-am despărţit de tata el mi-a spus : Ne vedem aici la 5 după masă şi ne întoarcem împreună acasă.
După ce am terminat foarte repede toate sarcinile pe care le aveam, m-am dus la cinematograful cel mai apropiat. M-a absorbit atâta filmul, un film lung cu John Wayne, încât am uitat de timp.
Era 5,30 când mi-am amintit. Am fugit la atelier, am luat maşina şi m-am grăbit către locul unde mă aştepta tatăl meu. Era aproape 6 după masă. El m-a întrebat neliniştit:
– De ce ai ajuns târziu ?
M-am simţit prost din cauza asta şi nu puteam să-i spun că fusesem la cinema să văd un film cu John Wayne; atunci i-am spus că maşina nu fusese gata şi a trebuit să aştept…asta i-am spus fără să ştiu că tata întrebase deja la atelier.
Când şi-a dat seama că l-am minţit, mi-a spus :
-Ceva nu merge bine în felul în care te-am crescut, poate că nu ţi-am dat destulă încredere să-mi spui adevărul. O să reflectez la ceea ce am făcut rău cu tine. O să merg pe jos cele 18 mile până acasă şi mă voi gândi la asta.
Aşa că, îmbrăcat cu costumul şi pantofii lui eleganţi, începu să meargă până acasă pe jos, pe un drum neasfaltat şi întunecat. Nu puteam să-l las singur… Aşa că am condus 5 ore şi jumătate în spatele lui…văzându-l pe tatăl meu suferind agonia unei minciuni stupide pe care i-o spusesem.
De atunci m-am decis să nu mai mint niciodată . De multe ori mi-am amintit acest episod şi m-am gândit… Dacă m-ar fi pedepsit aşa cum îi pedepsim noi pe copiii noştri, aş fi învăţat lecţia ?
Nu cred. Aş fi suferit pedeapsa şi aş fi continuat să fac acelaşi lucru. Dar atitudinea asta de nonviolenţă a fost aşa de puternică încât o am întipărită în memorie ca şi cum ar fi fost ieri.
Asta este puterea vieţii fără violenţă !”
Să luam aminte și să tragem concluziile corecte din această istorioară . Asta pentru că ,iată, se întâmplă în zilele noastre oameni buni, dintr-un studiu realizat de Salvaţi Copiii în 2015 rezultă că aproximativ 65% dintre părinţi recunosc că îşi educă şi acum copiii cu bătaia . Trist și foarte îngrijorător ! Se pare că o bună parte dintre părinți încă se ghidează după așa zisul proverb „Bătaia e ruptă din rai”. Nu cred că are bătaia ceva în comun cu raiul, ba dimpotrivă este exclusă din Rai, ruptă de Rai.
Ș-apoi violenta aplicată copiilor noștri nu rezolvă problemele, ci mai degrabă le adâncește. În mod clar trebuie să ne pese mai mult de copiii noștri, să comunicăm mai mult cu ei și să ne facem mai mult timp pentru ei. Nu cred că există părinte care să nu-și dorească pentru copilul său tot binele din lumea asta.
Este mult mai înțelept să aplicăm , inclusiv în relația cu copiii noștri , proverbul „Vorba dulce mult aduce! Vorbă bună mult adună!”.
Impresionantă poveste! De ţinut minte!
Cu mare placere !
E vorba de educație, de înțelepciune, de bun-simț….poate acestea nu anulează violența, dar o izolează cu siguranță.
Si inca o izoleaza bine de tot.
O zi linistitita ! 🙂
E nevoie de un timp mai îndelungat pentru a înfrânge prejudecățile atât de puternice din societatea noastră. Și de mai multă cultură.
Grea lupta si , intr-adevar, de mare durata. O zi faina si un w/e excelent sa ai , draga prietene ! 🙂
” Se pare că o bună parte dintre părinți încă se ghidează după așa zisul proverb „Bătaia e ruptă din rai”. Nu cred că are bătaia ceva în comun cu raiul, ba dimpotrivă este exclusă din Rai, ruptă de Rai.” Nu exista ” asa zisul proverb ” ci , doar spusa lui Solomon preluata si de Apostolul Pavel intr-una dintre scrisori Filipeni 4/13: ” Cel ce-si crutza nuiaua nu iubeste pe fiul sau ” . In plus de asta , copii , adultii de azi , din urma cu saizeci -shaptezeci de ani si chiar mai mult , erau parca mai destepti , mai muncitori si mult mai respectuosi decat copii de azi pe care n-ai voie sa-i atingi nici cu respiratia . In urma cu acel timp despre acre faceam vorbire…parca nu erau atatia adolescenti tentati sa rupa cu bataia sau , sa bage cutzitul in pieptul unui om batran…doar pentru ca acesta este prea batran . Nu crezi asta M. Cooper ? Acelasi respect .
Sunt perfect de acord cu tine, draga Marian. Mult respect si multumiri alese pentru vorbire . O zi cu mult senin prin suflet si un w/e plin de bucurii !
Preţioasă lecţie de viaţă!
Multumesc pentru trecere ! W/e excelent !
Extraordinar de emotionat episod!
Nu trebuie luata cu usurinta aceasta sarcina de parinte.
Intr-adevar , pe langa bucuria de a fi parinte , trebuie sa gestionam cat mai bine si „sarcina” de parinte(frumoasa dar nu usaora)…
O zi excelenta !
https://roxanabarsanblog.com/2017/10/13/9421/
https://roxanabarsanblog.com/2017/09/25/voi-parinti/
Multumesc, la fel!