1. Creioanele, folosite pentru a da viaţă unor idei, sunt unelte simple. Dar valoarea lor este nepreţuită. Primele unelte de scris s-au folosit în Egiptul antic, acum 5000 de ani. Erau confecţionate din bambus sau stuf.

2. Istoria creioanelor moderne începe de la instrumentele romane denumite „stylus”. Scribii foloseau aceste instrumente pentru a lăsa urme fine pe papirus. Nu erau confecţionate din grafit, ci dintr-un metal. De obicei era ales plumbul. Trecerea de la plumb la grafit s-a făcut după descoperirea unui mare zăcământ în Anglia, 1564. A fost preferat grafitul, deoarece lăsa urme negre şi mult mai fine.

3.Majoritatea creioanelor de astăzi sunt fabricate în China.Cu un creion, în medie, poate fi trasată o linie de 50 de km sau se pot scrie 45,000 de cuvinte.

4.În perioadele agitate, în care te simți acaparat de stres, desenatul sau coloratul pot regla tensiunea arterială. După numai 10-15 minute te vei calma. Este ca un fel de terapie. Te vei simți din nou copil și vei revenii într-o lume lipsită de griji, în care luai totul mai ușor și timpul trecea mai încet.Petrecerea timpului liber cu o carte de colorat și un pachet de creioane colorate poate fi o activitate aseamănătoare meditației.

5.Primele stilouri au apărut odată cu inventarea papirusului de către egipteni, cândva între 3000 şi 2800 î.Hr. Aceste instrumente primitive de scris erau bucăţi de trestie sau papură, prevăzute cu o gaură tubulară centrală, ce puteau absorbi o coloană îngustă de lichid colorat, pe care îl eliberau lent în momentul în care erau înclinate sub un anumit unghi. Având în vedere faptul că materia primă se găsea în natură, de-a lungul malurilor fluviului, scribii egipteni aveau la dispoziţie o sursă inepuizabilă de instrumente de scris.

Momentul adoptării instrumentelor de scris din pene de pasăre a marcat evoluţia scrisului sub aspectul execuţiei şi controlului caracterelor, depăşind chiar capacităţile de caligrafiere ale chinezilor, ce foloseau pensule cu păr fin.

Mult timp, peniţa a reprezentat instrumentul de scris standard pentru mai multe civilizaţii. Obiectul era furnizat, evident, de către păsări, iar omul l-a adaptat necesităţilor sale. Iniţial, o pană proaspăt smulsă sau găsită era uscată, apoi curăţată de grăsimile animale ce ar fi împiedicat absorţia cernelii. Pana se usca prin aplicarea progresivă a căldurii, pentru a se evita fragilizarea. La începutul secolului al XIX-lea se folosea peniţa din metal, dar utilizatorii erau în continuare nevoiţi să înmoaie instrumentul într-o călimară şi să scrie până la uscarea cernelii din vârf. Astfel, peniţele metalice se utilizau, în esenţă, la fel ca trestiile cu mii de ani înainte.

Această stare de fapt a durat până în anul 1827, când românul Petrache Poenaru (1799-1875), absolvent al Şcolii Politehnice din Paris, brevetează primul toc rezervor din lume.

Stiloul inventat de Petrache Poenaru a fost primul instrument de acest fel din lume, perfecţionat ulterior, în 1863, de Brissant şi Coffin şi, mai apoi, în 1884, de Watterman. Ultimul a realizat un sistem practic de umplere cu cerneală a rezervorului ce avea să domine producţia de stilouri până spre mijlocul secolului al XX-lea.

Mai târziu au apărut şi pixurile cu bilă create de ungurul Lazlo Biro.

6. V-ati  intrebat vreodata de ce capacul unui pix este gaurit in varf ?

In 1991, BIC, compania producatoare de pixuri, a introdus aceasta schimbare in designul capacelor sale. Modificarea a trecut aproape neobservata, insa ea poate face diferenta intre viata si moarte. Mai exact, a salvat viata a peste 100 de copii, precum si cativa adulti, si asta anual, scrie publicatia Bright Side.

Motivul este simplu: in timp ce copiii baga in gura orice obiecte de dimensiuni mici pe care pun mana, unii adulti au deprins ticul de a mesteca adeseori capacul pixului cu care scriu. Asta a dus la numeroase cazuri in care oamenii au inghitit capacul sau le-a ramas blocat in gat. Intr-o astfel de situatie, capacul gaurit le permite acestora sa respire pana la sosirea unei ambulante. Modelul a fost preluat ulterior si de alte companii si este folosit in prezent la scara larga.

            Chiar dacă scriem mai puțin în zilele noastre( știm cu toții  cauzele), scrisul de mână este o unealtă care oglindește caracterul uman. De-a lungul timpului, s-a dezvoltat această știință a studierii scrisului de mână pentru a trasa și a înțelege cât mai bine trăirile, gândurile, dar și comportamentul oamenilor. Potrivit ultimelor studii realizate de oamenii de știință, fiecare literă scrisă de mână scoate la lumină o latură a caracterului uman. 

Să vă meargă bine oriunde v-ați afla și…