Am preluat de pe net o povestioaă-ficțiune asupra căruia merită să medităm un picuț. 

„Dacă ar fi să trăim viaţa în sens invers. Am începe prin a muri, astfel am scăpa de această traumă, care ne urmărește toată viața. Apoi ne-am trezi într-un azil de bătrâni şi ne-am simţi din ce în ce mai bine pe zi ce trece. Apoi am fi externaţi într-o bună zi pe motiv că suntem sănătoşi.şi am începe să primim bani de pensie . În fine, în prima ta zi de lucru ai primi un ceas de aur. Ai lucra 40 de ani până ai fi suficient de tânăr să poţi începe să profiţi    de sfârşitul perioadei de activitate. Ai trăi din petrecere în petrecere, ai bea, ai face dragoste, n-ai avea probleme grave. Te-ai pregăti pentru studiile universitare.apoi colegiu, te-ai juca cu prietenii fără nici o obligaţie până ai deveni copil. Ultimele 9 luni baie în ocean (e drept fără plajă), etc.le-ai petrece liniştit, bucurându-te de încălzirea centrală, room-service,etc.          

În final ai părăsi aceasta lume  după un act de dragoste(caz fericit)!”

        Oare ar fi mai bun pentru noi un ciclu viceversa al vieții?Personal nu prea cred. Omul este tot om până la urmă. Să te gândești la moarte din tinerețe , de copil  nu este oare mai trist? Să se termine totul atunci când îți este mai bine, nu provoacă o durere și mai mare ? Se mai pune și întrebarea legată de mintea omului, adică cum evoluează ea dacă este viața invers? Și mai cred ceva-știind că are o viață în față, „moșul” ar zâmbi , iar bebelașul  ar plânge la final de viață. Sigur ,totul este o ficțiune, dar putem medita la această „posibilitate”.

        Haideți mai bine să învățăm din acest scenariu  și  să ne trăim viața așa cum se cuvine. Să ne bucurăm de frumusețile pe care fiecare vârstă n-i le oferă, asta  pentru că , la urma urmei ,fiecare vârstă are farmecul său.Să ne bucurăm de tot și de toate, și la timpul lor. Este precum  natura și  lucrurile mărunte pe care ni le oferă. …  fiecare anotimp în parte are farmecul său și are frumusețea lui aparte. La fel este și cu  vârsta.

        Trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima, pentru că una din ele chiar va fi. Viața e prețioasă. În clipa asta ești, în clipa următoare te-ai dus. Fiecare clipă trebuie stoarsă de tot ce se poate , fiindcă nu ştii niciodată când se va lăsa cortina.