Lasă pe mâine ceea ce nu vrei să faci niciodată… cum bine a  spus-o marele Picasso…

„Mâine o să facem sport, o să ne apucăm de învățătură, o să muncim cu sârg,  o să începem să citim o carte, n-o sa mai mâncăm după șase seara, o să rezolv problema x,y,z”… sunt afirmații, care , cu siguranță ne sunt cunoscute fiecăruia dintre noi, și care traduse ar însemna că cea mai grozavă zi este ziua de  MÂINE.

           Dar nu știu cum se face, că atunci când ne trezim dimineața, este  mereu ASTĂZI, și ne propunem să facem  ca lucrurile să se” întâmple” din nou ,doar și doar de mâine. Nu degeaba se spune că o zi de astăzi  face cât doua zile de mâine..

          Ne place să spunem că  timpul  este cel mai mare dușman al nostru, cel mai „parșiv”, dar din păcate este singurul care nu  iartă nimic și pe nimeni. De când e lumea și pământul timpul a fost  același , au fost și sunt tot 24 de ore într-o zi, singurii care ne-am schimbat suntem noi.  Odată trecut, timpul  nu-și mai întoarce fața către tine. Știm bine asta , conștientizăm  acest lucru, dar ne place la nebunie să amânăm,   sa pierdem timpul , că doar mai avem timp la dispoziție „cât duce trenul”. Oare chiar așa să fie ? Nu avem cum să știm , la care, când i se termină firul vieții…

          Concluzia este că  nu este bine să tot amânăm „bucăți” din viața noastră , pentru că s-ar putea să nu mai avem/primim ziua de MÂINE, sau să o avem/primim  ,dar poate în postura în care nu mai suntem capabili să realizăm ce ne-am propus astăzi să facem pentru mâine.

           În mod clar ceea ce nu trăim acum și la timp, nu mai trăim niciodată, sau spus altfel , viața este pregătită să-ți ofere paradisul aici și acum, însă tu tot amâni – totdeauna până la moarte…

Merită citite câteva din  frumoasele versuri ale poeziei „Avem timp” de  Octavian Paler:

„Avem timp pentru toate.

Să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stânga,

să regretăm c-am greşit şi să greşim din nou,
sa-i judecam pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,         
avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reînventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm dupa-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru puţină tandreţe.
Când să facem şi asta – murim.”

      De unde o fi izvorând oare vechiul nostru proverb „Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi!”? Cu siguranță din viața de zi cu zi a generații și generații de oameni….