A fost odată un om căruia îi plăceau călătoriile și aventurile, pe nume Saul Visătorul. Intr-o zi, un înțelept rătăcitor i-a povestit despre o țară în care nu era cunoscută ceapa. „Nu au ceapă? ” a exclamat Saul Visătorul.” Cum pot să se bucure de mâncare fără ceapă? Trebuie sa merg într-acolo și să îi fac sa afle despre acest minunat fruct al pământului.”

Fără să mai stea mult pe gânduri, și-a încărcat căruța cu ceapă și a dat bice calului. După o lunga călătorie, a ajuns în cele din urmă în țara despre care îi vorbise înțeleptul și s-a îndreptat direct către palatul imperial, unde a fost primit chiar de suveran.

„Maiestate, țti aduc o nouă plantă, care are calitatea unică de a îmbunătăți aroma oricărui fel de bucate. A o gusta reprezintă un deliciu pentru cei cunoscători. Te indemn să o încerci cât mai repede.” „M-ai făcut curios,” a răspuns ămpăratul. „Voi gusta din planta ta, dar te avertizez că dacă este dăunătoare îți vei perde capul.”

Dineul la care urma să servească ceapa s-a transformat într-un adevărat eveniment oficial, la care au fost invitați toți curtenii, miniștrii și nobilimea din imperiu. Felurile de mâncare, gustate mai întâi de către Saul Visătorul, au fost puse în fața tuturor invitaților și a aleșilor oaspeți. Reacția față de ceapă a fost nemaipomenită! Gustul, mirosul și suculența cepei au fost ridicate în slăvi de toata lumea. Impăratul i-a cerut imediat lui Saul să îi dea întreaga încărcătură din căruță și i-a dat în schimb greutatea cepei în aur.

Atunci când Saul s-a întors în satul său, un comitet de cetățeni de seamă l-au primit în mod festiv și l-au felicitat pentru succesul lui. Vreme de mai multe ore, Saul Visătorul a povestit despre splendorile și minunațiile văzute în acea țară îndepartată, în care aurul valora la fel de mult precum ceapa.

Unui om strecurat prin mulțimea de ascultători, numit Kolbojnik, care visa de când se știa să ajungă bogat, i-a trecut prin cap o idee măreață, despre cum putea să câștige o comoară mult mai mare decat Saul Visătorul. Usturoiul! Nu era oare acesta nu doar mai prețios, dar și infinit mai gustos și mai aromat? De ce să nu strânga câțiva saci cu aceasta delicatesă și să îi ducă în acea țara îndepărtată ? Dacă lui Saul îi dăduseră aur în schimbul cepei, el ar fi putut să primească diamante pentru usturoiul său. Kolbojnik și-a încărcat căruța cu usturoi și a pornit în grabă către vestita împărăție.

La fel ca și Saul, de îndată ce a ajuns la destinație, a cerut să fie primit la palatul regal. Si, așa cum se aștepta, usturoiul a fost si mai laudat decât ceapa. Impăratul s-a sfătuit vreme îndelungată cu consilierii săi despre ce răsplată să îi dea nobilului oaspete. După părerea lor, aurul nu era îndeajuns de valoros pentru o asemenea delicioasă plantă care i-ar fi încântat chiar și pe Dumnezeu si pe îngerii săi. In cele din urmă, s-au hotărât să îi ofere străinului cel mai prețios lucru pe care îl aveau.
In acest fel, Kolbojnik s-a întors acasă cu cinci saci de ceapă.

Autor necunoscut