„Veniți, privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit,”.. Ce frumos sună versurile poeziei „Noaptea de mai”  scrisă de  Alexandru Macedonski și cântată minunat de” privighetoarea muzicii ușoare românești ” Mirabela Dauer….

https://www.youtube.com/watch?v=RaG-pniUMQk

Și dacă tot suntem în primăvară,  perioada mirifică din an, când florile te ademenesc cu  miresme amețitoare, iar păsările te încântă cu triluri  , adevărate rapsodii de primăvară , merită să privim/ascultăm un „picuț ” spre privighetoare.

În mod sigur  și privighetoarea ne  încântă serile  cu minunatele sale cântece. O vorbă din popor spune  că „Privighetoarea nu-i frumoasă, dar cântecul îi este din Rai”.

       Poate nu știați ,ca acele triluri minunate,   vin din partea masculilor care se întrec prin cântec ca să-și cucerească femela, minunatele triluri  fiind mijlocul lor de comunicare şi atragere a femelelor, precum și modul de întărire a cuplului. Cântecul lor este puternic şi sonor, cu o gamă largă de triluri, fluierături şi schimbări de frecvenţe. Cântecul privighetorii este evidenţiat de lăsarea serii, deoarece majoritatea speciilor de păsări îşi încetează activitatea. Trebuie menționat că doar masculii care nu şi-au găsit perechea cântă în mod deosebit pe durata nopții, evident în speranţa atragerii femelelor.

        Cercetătorii au mai descoperit un fapt interesant: anume că populaţiile de privighetori din oraşe cântă mai puternic decât cele din crânguri şi păduri, deoarece trebuie astfel să acopere zgomotul de fond produs de maşini, alarme, câini, pisici, etc. Așadar, privighetorii(doi, trei la număr) se întrec prin cântat  la ceas de seară pentru a-și cuceri privighetoarea . De ce sună atâta de frumos trilurile lor care ne ncântă timpanele ?…pentru că o fac din suflet , din pasiune, totul pentru impresionarea privighetorii. După jurizarea subiectivă făcută de privighetoare , dintre toți participanții la concurs, doar unul singur va fi alesul, după ce își recunosc înfrângerea cu sportivitate ,ceilalți își iau zborul spre  alte crânguri pentru a-și încerca norocul ..fără supărare, fără resentimente . Oare în lumea noastră , a oamenilor se întâmplă la fel ? Nu prea! Dar în lumea cântăreților  ? Mai rar și aici. Poate doar Alecsandri a recunoscut , nu ușor, meritele literare a lui Eminescu spunând că ” e unul care cântă mai bine decât mine”  încheind  cu o strofă de o mare nobleţe sufletească:

,,E unul care cântă mai dulce decât mine?

Cu-atât mai bine ţării şi lui cu-atât mai bine.

Apuce înainte şi-ajungă cât de sus,

La răsăritu-i falnic se-nchină-al meu apus”.