Motivațional
Oul lui Jonathan
Un băieţel, pe nume Jonathan Foerster, s-a născut handicapat fizic şi cu un uşor handicap psihic. Părinţii săi sufereau mult din cauza aceasta. La vârsta de 12 ani a mers la şcoală şi era într-o clasă cu 15 copii normali. Cu greu a acceptat învăţătoarea ca Jonathan să facă parte din efectivul acestei clasei. Ea voia să-l dea la o şcoală ajutătoare. Aici, cu toată bunăvoinţa ei, Jonathan nu făcea mai nici un progres. Cu greu putea să scrie şi să vorbească.
A venit primăvara şi copiii se bucurau de apropierea sărbătorii Paştelui. Învăţătoarea le-a povestit copiilor istoria învierii lui Iisus şi, pentru a sublinia schimbarea, adică trecerea de la moarte la noua viaţă, învăţătoarea a dat fiecărui copil câte un ou din plastic în care, acasă, să pună ceva care să reprezinte noua viaţă. A doua zi copiii au readus ouăle, le-au înapoiat învăţătoarei şi aceasta le-a deschis. În primul ou găsi o floare. Citeste mai mult
Fii lumânarea care dă lumină !
Se spune că o lumânare nu pierde nimic , dacă aprinde o altă lumânare. Merită să reflectăm la povestea unei lumânări și să reflectăm la existența noastră trecătoare pe acest pământ.
Este ora rugăciunii. M-aţi aprins şi vă uitaţi gânditori la mine, dar cu gândul la ale voastre… Parcă ați vrea să vă spun ceva. Ce pot eu să vă spun ? Simţiţi bucurie în suflet ? În mod sigur eu mă bucur, pentru că am un sens numai când ard. Nu sunt tristă, chiar dacă arzând devin mai mică. De fapt eu am doar două posibilităţi: Citeste mai mult
Copiii în 10 citate celebre
1.”Copiii găsesc totul în nimic, oamenii găsesc nimic în tot.” – Giacomo Leopardi
2.”Îmi doresc pentru copiii mei să aibă toate lucrurile pe care eu nu mi le-am putut permite. Apoi să mă mut și eu cu ei.” – Phyllis Diller
3.”Când nu mai ești copil, ai murit de mult.” – Constantin Brâncuși
4.”Copiii sunt mâinile cu care ne prindem de rai.”– Henry Ward Beecher Citeste mai mult
Răsplata

„Creşteţi-vă copiii în învăţătura şi înţelepciunea Domnului!” (Sfânta Scriptură )
Într-o minunata pildă creștină se spune că într-un sat de munte trăia un om vestit pentru hărnicia sa. Dar, pe cât de muncitor era omul, pe atât de leneş era fiul său. Toată ziua ar fi stat degeaba şi tot nu s-ar fi plictisit. Numai că, într-o după-amiază, se duse la tatăl său şi îi spuse:
– Tată, am văzut pe uliţă nişte băieţi încălţaţi cu ghete noi, foarte frumoase. Aş vrea şi eu aşa ghete.
– Măi băiete, i-a răspuns omul, dacă ai munci şi tu cât de puţin, ţi-aş da banii, dar aşa, pe degeaba, zi şi tu, e drept?
N-a mai spus nimic copilul, dar a plecat supărat. Tare şi-ar fi dorit asemenea ghete, aşa că, a doua zi, iar s-a dus să-i ceară bani tatălui său. Dar şi de data aceasta părintele l-a refuzat. Citeste mai mult
1.”Recunoştinţa – dobânda împrumuturilor sufleteşti.”-Nicolae Iorga