Astfel, cu lama de la briceag lărgi spărtura în cocon, şi insecta ieşi imediat. Omul se aştepta acum ca insecta să-şi deschidă aripile şi să  zboare. Fluturele însă se mişca  anemic  cu aipile lipite de trup. N-avea să zboare niciodată și asta pentru  că ajutorul omului îl făcuse să se nască handicapat. Aripile sale nu avuseseră ocazia să se dezvolte prin efortul de a ieşi din cocon. Greşeala  făcută de omul cu pricina este de multe ori şi greşeala pe care o facem şi noi în educaţia copiilor. Plecăm de la ideea că trebuie să le asigurăm  totul, să-i ferim de orice efort  pentru ca ei să nu treacă prin aceleaşi experienţe prin care am trecut noi.

Obstacolele, efortul, sau greutăţile  pot fi însă mijloace, motivații  prin care copilul să-şi dezvolte calităţi care-i vor fi de mare ajutor tot restul vieții. 

Aşadar, grijă mare, din prea multa dragoste,să nu tăiaţi aripile propriilor copii!

          La fel se-ntâmplă și în viața de zi cu zi .De cele mai multe ori, obstacolele sau greutățile vieții trebuie să le depășim pentru a ne fi mai bine, pentru a fi mai “căliți” pentru viață.  Sunt  exact lucrul de care avem nevoie în viaţă. Dacă ni s-ar permite să ne trăim viaţa fără a întâlni obstacole, am fi limitaţi și nu am putea fi atât de puternici cum suntem.

” Nu poți avea diamante fără să treci prin situații dificile „(Mary Case).

Practic nu am putea zbura niciodată!