Trăia demult, tare demult, un om înțelept. El a aflat că în ținutul în care locuia , sălășluia un vultur înțelept.

       Vulturul era uriaș, bătrân de când lumea, înțelept, căci văzuse câte toate se întâmplaseră în lume.

       Și, căutând și mai multă înțelepciune, înțeleptul nostru l-a căutat pe Vultur și l-a găsit. Apoi l-a întrebat:

– Vulture, înțelept ești, căci ești de când lumea și multe le-ai văzut ridicându-se și prăbușindu-se, pe mulți i-ai văzut născuți și apoi murind i-ai pierdut. Caut înțelepciune! 

Și Vulturul a răspuns:

– Adevărat este ce spui, dar ce cauți de fapt?

  Înțeleptul i-a spus:

– Vulture, vreau să văd cel mai frumos loc din lume și

vreau să-mi trăiesc ultimii ani ai bătrâneții acolo.

  Atunci Vulturul i-a răspuns:

– Bine. Am să-ți îndeplinesc dorința. Am să te duc să vezi cel mai frumos loc din lume.

  Și zicând acestea, Vulturul l-a luat în gheare și a început să zboare. Și a văzut înțeleptul din zbor cum trecea de țara lui. Și a văzut Roma, unde stătea Coloseumul și palatul Caesarului, și a văzut Constantinopole cu toate minunațiile lui din aur, și a văzut Babilonul cu toate minunățiile lui, și a văzut Nilul și vărsarea lui în deltă cu milioane de păsări și viețuitoare, și multe minunății a văzut zburând, de începuse să se întrebe înțeleptul:

– OARE CUM POATE CINEVA SĂ SE HOTĂRASCA UNDE ESTE CEL MAI FRUMOS LOC DIN LUME?

  Și zburând Vulturul, au ajuns în deșert. Și În deșert erau niște stânci negre și acolo vulturul s-a așezat.  

  Când văzu aceasta înțeleptul s-a uitat în jur și nu a văzut nici apa, nici copaci și nici viețuitoare cât cuprindea cu ochii. Și s-a întristat zicând:

– De ce m-ai adus aici, Vulture, oare nu mi-ai promis cel mai frumos loc din lume?

  Dar Vulturul i-a zis:

– Cum ți-am promis, așa am făcut. Cu adevarat aici este cel mai frumos loc din lume. AICI M-AM NĂSCUT EU!

Așadar , prieteni dragi , să nu uităm că liniștea sufletească începe de acasă și că nicăieri în lume nu este mai bine ca la tine acasă  .