Ori de câte ori rostim Tatăl Nostru ar trebui să ne dăm seama că această rugăciune se concentrează asupra comunității, nu se referă doar la mine ,ci la noi toți. Dacă spunem această rugăciune de suflet ,merită să ne gândim la modul cum începe . Astfel, spunem „Tatăl Nostru” și continuăm cu „dă-ne nouă” , nicidecum cu „dă-mi mie”.
Merită să citim împreună un minunat poem al lui Charles Royden, care spune totul despre a-i pune mereu pe ceilalți din jurul nostru în prin plan:
Nu poți să spui Tatăl Nostru rostind, chiar și o singură dată „Eu”.
Nu poți să rosti Tatăl Nostru spunând, chiar și numai o dată “mie”.
Nu poți spune Tatăl Nostru fără să te rogi și pentru ceilalți.
Deoarece atunci când ceri pâinea “noastră” cea de toate zilele,
Îi incluzi acolo și pe frații și surorile tale !
Toți fiii lui Dumnezeu sunt incluși în fiecare frază în parte. Citeste mai mult

Se spune , pe bună dreptate , că frica este cel mai mare dușman al nostru, este cea care ne îndepărtează de Dumnezeu. Nu ajunge doar credinţa în Dumnezeu, ci mai este nevoie şi de încredere în Dumnezeu. Și asta pentru că încrederea în Dumnezeu atrage ajutorul Lui.