Cu gândul la existența noastră, aici pe pământ, este minunat să mai pornim din când în când motoarele imaginației pe teme din ciclul „ce-ar fi fost oare, dacă…?” . O face minunat Ana Blandiana în poezia „Ar trebui” pe care v-o recomand cu mare drag. Citeste mai mult
Autor: M. Cooper
Cea mai mare picătură de grindină a trecut de un kg.Dacă nu știați , aflați acum…
1.Chimistul și inventatorul scoțian Charles Macintosh a inventat în 1819 un material rezistent la apă și,astfel, în anul 1823 a fost produsă prima pelerină de ploaie. Tot Macintosh a dat pentru prima dată spre vânzare pelerina de ploaie, în 12 octombrie 1823, iar numele său a luat denumirea de pelerina de ploaie Mackintosh.
2.Și în deșert plouă, dar din cauza aerului fierbinte picăturile se evaporă imediat.
3.Cel mai ploios oraș din Europa nu este Londra sau Sankt Petersburg, ci Bruxelles, capitala Belgiei. Belgia este țara cea mai umedă din Europa.
4.Dimensiunea celor mai mari picături de ploaie nu poate depăși 6-7 mm. Dacă picătura este mai mare, va ajunge jos în câteva picături mai mici. Citeste mai mult
Natura în 10 citate celebre
1.”Natura îţi dă zilnic exemplul de a trăi.” -Nicolae Iorga
2. „S-o luăm de la capăt, natura face asta în fiecare an.” -Valeriu Butulescu
3.”Natura e casa noastră, iar în natură suntem acasă.” -Carlo Rovelli
4.”Dacă vei trăi în conformitate cu natura, nu vei fi niciodată sărac; dacă vei trăi în conformitate cu părerile, nu vei niciodată bogat.” -Seneca Citeste mai mult
Succesul în 10 citate celebre
1.Pentru a reuși, dorința ta de a avea succes trebuie să fie mai puternică decât teama de a nu reuși.” -Bill Cosby
2.”Mânia învinge-o prin blândeţe, răul învinge-l prin bine, pe zgârcit învinge-l prin dărnicie, iar pe mincinos prin adevăr.” -Buddha
3.”Secretul succesului constă în a vrea să câştigi şi a şti să pierzi.” -Niccolò Machiavelli
4.”Cel care mută un munte începe întotdeauna prin a îndepărta pietrele mai mici.” -Confucius Citeste mai mult
Fericirea nu este o întâmplare. Ea vine în urma propriilor acțiuni
A fost odată un olar care trăia într-un sat uitat de lume. Visul lui era să ajungă în marea Cetate, unde să poată avea propria prăvălie de vase, oale şi obiecte ceramice. Dar şansele lui erau mici, pentru că olarul era foarte leneş şi muncea doar pentru a-şi asigura traiul zilnic.
Într-o zi olarul întâlni un călător care îi spuse că într-un sat vecin trăieşte într-o colibă un înţelept care poate să-ţi ofere orice răspuns.
Ce era ciudat la el era că nu ieşea niciodată din colibă şi nici măcar nu vorbea. Cel care dorea să-i pună o întrebare trebuia să bată la uşă apoi să deschidă un oblon îngust prin care se vedeau în semi-întunericul dinăuntru doar ochii înţeleptului mut. Apoi trebuia să-i pună o întrebare, iar înţeleptul îi răspundea din ochi, omul putea citi răspunsul în expresia acestora. Citeste mai mult