1.“În inima recunoscătoare va fi vară mereu.”-Celia Thaxter

2.“Întotdeauna există ceva pentru care să fii recunoscător.”-Charles Dickens

3. “Recunoștința este calea directă spre Dumnezeu și îngeri. Dacă avem răbdare, oricât de mânioși și supărați ne simțim, putem găsi ceva pentru care să fim recunoscători. Cu cât mai mult căutăm recunoștința, cu atât îngerii ne vor da mai multe motive să fim recunoscători și fericiți în viață.”-Terry Lynn Taylor

4. “Recunoştinţa – dobânda împrumuturilor sufleteşti.”-Nicolae Iorga Citeste mai mult →

Bătrânii japonezi spun ca dacă îți rezervi măcar 10 minute pentru a citi aceste sfaturi vei reuși să treci mai ușor prin viață.

1.Să fii ceea ce ești!
Una dintre cele mai mari provocari în viață este să  fii tu însuți într-o lume care încearcă să te facă precum toți ceilalți. Cineva va fi întotdeauna mai frumos ca tine, mai deștept sau mai tânăr, însă nimeni nu poate fi ca tine. Nu te schimba ca oamenii să te placă. Fii tu insuți și oamenii potriviți te vor iubi pe tine, cel adevărat.

2.Trecutul
Nu vei putea începe următorul capitol din viața ta, dacă vei continua să îl citești pe ultimul. Citeste mai mult →

1.”Omul trebuie să aibă şi prieteni, şi duşmani. Prietenii îl învaţă ce trebuie să facă, iar duşmanii îl obligă să facă ce trebuie.” -Nicolae Iorga

2.”E bine să știi unde-ți sunt prietenii, dar e și mai bine să știi unde-ți sunt dușmanii.” -Alexandre Dumas

3.”Numai duşmanii ne spun adevărul. Cei apropiați ne mint fără sfârşit, prinşi în pânza de păianjen a datoriei.” -Stephen King

4.”Să nu vezi în dușmanul tău decât un prieten rătăcit.”-Pitagora Citeste mai mult →

Într-o frumoasă pildă creștină se spune că demult, cu sute de ani în urmă, a trăit un rege puternic şi înţelept. Într-o zi plimbându-se prin curtea palatului său, a auzit, dincolo de ziduri, pe cineva care plângea. A dat imediat poruncă să fie deschise porţile şi a ieşit să vadă ce se întâmplase. Nu-şi putea crede ochilor . Dacă în palatul său toţi oamenii erau mulţumiţi şi aveau de toate, acum vedea însă că la porţi erau adunaţi nevoiaşi, ce întindeau mâna pentru o bucată de pâine. Chiar lângă zid, era un copil ce plângea. Când regele l-a întrebat ce i s-a întâmplat, copilul i-a răspuns că părinţii săi sunt bolnavi şi el nu are bani nici de hrană şi nici de doctorii, în timpul acesta, în jurul regelui s-a strâns o mulţime de oameni nevoiaşi, unul mai amărât decât celălalt, fiecare încercând să-şi spună păsul. Mâniat de această situaţie pe care sfet­nicii i-o ascunseseră, regele s-a întors în palat şi i-a chemat pe toţi bogătaşii la el. Când aceştia s-au adunat în sala tronului, le-a spus: Citeste mai mult →

O teribilă furtună se abătu asupra mării. Vântul sufla înghețat, brăzdând apa și înălțând-o în valuri uriașe care se repezeau spre mal lovindu-l cu putere și producând curenți care pătrundeau în adânc ca plugurile de oțel și smulgeau din loc viețuitoarele marine, crustaceele și moluștele, purtându-le la zeci de metri de țărm.   

 Atunci când furtuna se potoli, la fel de repede precum se și pornise, apa se domoli și se retrase. Acum plaja era o imensă întindere de noroi unde se zvârcoleau în agonie mii și mii de stele marine. Erau atât de multe încât plaja părea că devenise rozalie. Acest lucru făcu să vină multă lume pe acea parte a coastei. Sosiră acolo și echipe de la diverse televiziuni pentru a filma straniul fenomen. Stelele marine erau aproape nemișcate. Trăgeau să moară.
În mulțime, ținut de mână de tatăl său, era și un copil care privea cu ochii plini de tristețe micuțele stele de mare; apoi luând-o la fugă, le dăduse în apă.
După aceea, se întoarse înapoi și repetă operațiunea.
De pe parapet, un om strigă spre el:
– Dar ce faci, măi copile?
– Arunc în apă stelele de mare. Altfel vor muri toate pe plajă, răspunse copilul fără a se opri din fugă.
– Dar pe plaja asta sunt mii și mii de stele de mare: cu siguranță nu ai să poți să le salvezi pe toate. Sunt prea multe, mai strigă bărbatul. Ca să nu mai spunem că la fel se întâmplă pe sute de alte plaje de-a lungul coastei! Nu poți schimba lucrurile!
Copilul zâmbi, se apleacă iar și mai culese o stea de mare și, aruncând-o în apă, răspunse:
– Iată că am schimbat lucrurile pentru aceasta.
Bărbatul rămase o clipă mut, apoi se aplecă, își scoase pantofii și șosetele, apoi coborî și el pe plajă. Începu să adune stele de mare și să le arunce în apă.
O clipă mai târziu coborâră încă două fete și astfel erau deja patru persoane care aruncau stele marine în apă.
După care alte sute, mii de persoane care aruncau stele de mare în apă. Astfel fură salvate toate.

Pentru ca lumea să se schimbe ar fi suficient să aibă cineva, chiar și un copil – îndrăzneala de a începe.

O minunată poveste despre  puterea exemplului care poate provoca adevărate minuni. Asta pentru că „exemplul nu este principalul mijloc de a-i influența pe alții, ci singurul” .(Albert Schweitzer)