Valoarea oamenilor se măsoară după greutățile biruite de ei

Sunt momente în viață când totul pare să ți se împotrivească și să te doboare la pământ. Pentru moment ești lovit,  mototolit, călcat în picioare , ori poate chiar  plângi de durere și nu găsești nici o cale de scăpare. Toată munca ta pare dusă pe apa sâmbetei. Ai tot dreptul să dai vina pe soartă și să te plângi.  Cu toate astea, încă poți să învingi. Poți sa obții victoria în lupta cu tine însuți. Poți să nu te dai bătut și sa lupți până la capăt cu fruntea sus.

                De multe ori pe drumul vieții ne simțim ca și cum am fi lipsiți de valoare, nu-i așa ?!… dar indiferent de ceea ce s-a întâmplat sau ce va urma, adevărul este că  nu ne vom pierde niciodată valoarea. Murdari sau curați, mototoliți sau bine gătiți, suntem de neprețuit pentru cei care ne iubesc. Valoarea vieții noastre  nu vine din ceea ce facem sau ce știm, ea vine din ceea ce suntem . Ce suntem?  UNICATE de neprețuit pentru cei dragi nouă.

           Se spune  că  doi prieteni s-au întâlnit într-un bar, la o cafea. Deprimat, unul dintre ei a început să se descarce, povestind despre toate preocupările sale … munca… banii… relația cu prietena… scopul său în viață… Totul părea să îi meargă prost. Celălalt a băgat mâna în buzunar,  a scos o bancnotă de 50 de euro și i-a zis:

– Vrei această bancnotă ?                                                

– Bineînțeles… sunt 50 de euro, cine nu i-ar vrea ?

Cel care avea bancnota în mână a strâns-o cu putere

până când aceasta s-a făcut ghemotoc.

– Acum o mai vrei ?

– Sunt tot 50 de euro. Bineînțeles că îi iau și așa, dacă mi-i dai.

Prietenul a desfăcut ghemotocul, a aruncat bancnota pe jos și a călcat-o în picioare, până s-a murdărit.

– Tot o mai vrei ?

– Este oricum o bancnotă de 50 de euro, și până când nu o rupi își păstrează valoarea…

– Acum înțelegi ?Trebuie să știi, chiar dacă uneori ceva nu iese așa cum vrei tu, chiar dacă viața te îndoaie și te face ghemotoc, tu continui să fii la fel de important cum ai fost întotdeauna… Ceea ce trebuie să conteze este cât valorezi în realitate, nu cât de multe necazuri poți să ai într-un anumit moment. Apoi a pus bancnota lângă el, pe masă, iar cu un zâmbet complice a continuat:

-Ia-o, ține-o cu tine ca să îți amintești de acest moment atunci când nu te vei simți bine… dar trebuie să-mi dai o bancnotă nouă de 50 de euro ca să o pot utiliza cu următorul prieten care are nevoie…

De câte ori nu ne îndoim de propria noastră valoare,  de ceea ce merităm cu adevarat sau de faptul că putem reuși dacă ne propunem orice ? Bineînțeles că pentru a învinge nu este suficient  doar a-ți propune …fără a acționa cu încredere și entuziasm nu ai cum să reușești…

          Revin totuși la începutul discuției dintre cei doi prieteni și îmi pun următoarea întrebare: ce-ar fi fost dacă cei doi  s-ar fi plâns fiecare în parte de problemele pe care le aveau, lucru care se întâmplă de cele mai multe ori în asemenea situații(unul se plânge , iar celalalt o face și el , totul pentru a fi pe aceeași lungime de undă) ….poate ar fi tras o beție , iar când se trezeau din mahmureală tot cu problemele/greutățile lor…

          Totuși , există și prieteni adevărați !

Și încă ceva : nu uita niciodată că  EȘTI  O PERSOANĂ SPECIALĂ , iar  valoarea oamenilor se măsoară după greutățile biruite de ei.

 

4 comentarii la articolul “Valoarea oamenilor se măsoară după greutățile biruite de ei

  1. Frumoasă pilda…Dar cad și eu pe gânduri și îmi zic: Dacă omului acela în necaz i-ar fi rămas bancnota cu care i s-a făcut demonstrația, fără a mai da alta în schimb, l-ar fi scos dintr-un impas pecuniar „de moment”? Îmi răspund singur, gândindu-mă la propriile mele momente. Au fost zile când aveam nevoie disperată de o sumă, cât de mică. Nu m-aș fi putut întâlni însă cu prietenul filosof, pentru că atunci, lipsa banilor m-ar fi împiedicat să frecventez un local. 🙂 Aiurea! Am încercat o glumă strepezită pentru că nu știu de ce, m-au năpădit niște amintiri urâte. Morala e ușor de cuprins cu mintea. Inima se duce însă mereu, mult prea departe. Iar condeiul îi ține hangul…

  2. Se spune că necazurile nu vin niciodată singure, iar fericirea tot pe grămadă se strânge. E un mit propagat tot de oamenii precum personajul necăjit din povestirea ta. Banii nu rezolvă problema de fond, ci mai degrabă ambiția de a trece peste fiecare problemă, căutând soluții și improvizând adesea.

Dă-i un răspuns lui condeiblog Anulează răspunsul