Francesco Petrarca s-a nascut la 20 iulie 1304, Incisa/ Arezzo. A fost un prozator, poet și umanist italian din secolul al XIV-lea, unul din cei mai importanți poeți lirici ai literaturii italiene. În special forma perfectă a sonetelor sale s-a impus și în afara spațiului de limbă italiană, influențând lirica europeană („Il Petrarchismo”).
Iată câteva din cele mai frumoase citate pe care ni le-a lăsat ,spre liniștea sufletului și neliniștea minții :
1.Orice înălţare îmi dă de gândit, deoarece cred că după ea poate veni căderea
2.Picurând întruna umila picătură, e-n stare-ncet să roadă şi piatra cea mai dură
3.O cărare îngustă duce spre vârf, unde este capătul şi ţinta vieţii noastre. Către acel vârf unde se află fericirea, noi suntem pelerini
4.Nu toţi oamenii pot fi Ciceroni şi Platoni, Virgili sau Homeri, dar toţi pot fi oameni buni. Prefer un om fără cunoştinţe literare, decât cunoştinţe literare fără om
5.Orice plăcere din lume este numai un scurt vis
6.De mult ce critică pe alţii, singur se condamnă
7.Aurul, argintul, giuvaerurile, purpura veşmintelor, marmora biruinţelor, câmpiile bogate în roade, caii bine echipaţi şi atâtea altele produc numai o plăcere superficială, care nu ne grăieşte adânc. Cărţile însă ne desfătează până-n măduva oaselor. Grăiesc cu noi; ne dau sfaturi. Se unesc cu noi prin legăturile unei familiarităţi vii şi pătrunzătoare
8.Cum poti învaţa pe alţii dacă tu eşti primul care nu te asculţi?
9.Cărţile ne delectează până la măduva oaselor, ne grăiesc, ne dau sfaturi şi sunt unite cu noi printr-o familiaritate vie şi armonioasă
Să luăm exemplu de la apă, care are răbdarea și consecvența de a pătrunde și prin cea mai dură piatră.
Doamne cat adevar ai spus …
Tot binele!