La un seminar pentru cupluri ce s-a desfășurat la Universitatea din Fresno (California, SUA), unul dintre vorbitori i-a adresat o întrebare unei femei: „Soțul d-voastră vă face fericită? Cu adevărat vă face fericită?”
În acel moment, soțul se întinse, arătând o mare siguranță. Știa că soția va spune da, deoarece nu se plângea niciodată.
Soția sa, totuși, a răspuns printr-un ”NU” , foarte clar!
„Nu, soțul meu nu mă face fericită”!
Bărbatul a rămas dezorientat, dar ea a continuat: „Soțul meu nu m-a făcut niciodată fericită și nici nu o va face. Eu sunt fericită. Dacă eu sunt sau nu fericită nu depinde de el, ci de mine. Eu sunt singura persoană de care depinde fericirea mea.
Eu decid să fiu fericită în orice situație și în orice moment al vieții mele, deoarece, dacă fericirea mea ar depinde de cineva, de lucruri sau de circumstanțe de pe Pământ aș avea mari probleme.
Tot ceea ce există în această viață e într-o mișcare continuă: ființa umană, bogățiile, corpul meu, clima, șeful meu, plăcerile, prietenii, sănătatea mea fizică și mentală, și aș putea să adaug o listă cu lucruri interminabilă.
Trebuie să decid să fiu fericită independent de tot ceea ce există! Dacă astăzi am casa plină sau goală, sunt fericită! Dacă ies singură sau însoțită, sunt fericită! Dacă munca mea este bine plătită sau nu, sunt fericită!
Astăzi sunt căsătorită, dar eram deja fericită când eram singură.
Sunt fericită de mine. Alte lucruri, persoane, momente sau situații sunt pentru mine experiențe care pot să-mi ofere momente de bucurie sau de tristețe.
Învăț din experiențele trecătoare și trăiesc pe cele care sunt eterne precum a iubi, a ierta, a ajuta, a înțelege, a accepta, a consola.
Sunt persoane care zic: „Astăzi nu pot să fiu fericit pentru că sunt bolnav, pentru că nu am bani, pentru că e cald, pentru că e foarte frig, pentru că cineva m-a jignit, pentru că o persoană nu mă mai iubește, pentru că nu știu să mă pun în valoare, pentru că soțul meu nu e cum speram, pentru că fiii mei nu mă fac fericită, pentru că prietenii mei nu mă fac fericită, pentru că slujba mea este mediocră” și așa mai departe.
Iubesc viața pe care o am nu pentru că ar fi mai ușoară ca a altora, ci pentru că am decis să fiu fericită ca și persoană și sunt responsabilă de fericirea mea.
Când eliberez pe soțul meu sau pe oricare altă persoană de această obligație, îi ușurez de greutatea de-a mă purta pe umerii lor. Viața fiecăruia devine mult mai lejeră.
În acest fel am reușit să am o căsătorie reușită în cursul anilor”. Să nu lași în mâinile nimănui o responsabilitate așa de mare precum susținerea fericirii tale! Fii fericit, chiar dacă e cald, chiar dacă ești bolnav, chiar dacă nu ai bani, chiar dacă cineva te-a rănit, chiar dacă cineva nu te iubește.
Toate acestea sunt valabile pentru bărbați și femei de orice vârstă.
Sursa:it.aleteia.org
Merită citită și recitită această povestioară, ori de câte ori ne simțim nefericiți din cauza lui x,y,z,sau a vremii de afară, sau a stresului de la slujbă, etc., etc.
Așadar fericirea este o alegere a noastră ,vine din interior și cade în directa noastră responsabilitate. Studiază-te și , cu siguranță , vei spune, așa doar pentru tine : „Eu sunt singura persoană de care depinde fericirea mea.”
Mulțumim pentru această postare care conține un mare adevăr pe care mulți nu-l pot percepe! 🙂
O zi frumoasă și binecuvântată!
Exact! Fiecare om, de orice sex ar fi, trebuie să se vadă ca o locomotivă pe șinele vieții sale, pentru a se putea deplasa înainte, înapoi, să stea, ori să schimbe macazul atunci când este cazul. Toate comenzile alegerilor să-i aparțină lui și nu altcuiva. Prea mulți se complac în postura de vagoane și așteaptă să fie trași sau împinși, punând întotdeauna pe seama altora ceea ce li se întâmplă. Excelentă îndrumarea din povestioară: Descoperă că echilibrul tău trebuie să depindă în primul rând de tine și nu te simți niciodată atârnat!
Înțeleaptă atitudine! Dacă am gândi cu toți așa, am trăi într-o lume fericită și, implicit, mai bună.
Si ce bine ne-ar mai merge .