Rugăciunea este un gest important în viaţa fiecărui credincios, indiferent de religie. Fie că cere ceva, fie că mulţumeşte, fie că spune „Dumnezeu este mare”, omul care se roagă intră în relaţie cu Dumnezeul în care crede…

O minunată poveste evreiască spune că un ţăran nu prea ştiutor de carte oriunde mergea  lua cu el şi cartea de rugăciuni. Memoria nu-l ajuta foarte tare ca să înveţe rugăciunile pe de rost, astfel că pe unde mergea, lua cu el şi cartea, care de acum era roasă de vreme şi avea paginile îngălbenite de atâta buchisit.

Într-o zi, ţăranul nostru plecă cu căruţa în mare grabă şi abia după ce merse multe stadii, îşi aduse aminte că ar cam fi ora rugăciunii. Scotoci în traistă, dar văzu că nu-şi luase cu el cartea de rugăciuni. Uitase să verifice de acasă dacă are cartea în traistă sau nu. Se supără şi se mâhni. În mersul calului aşa, se strădui din răsputeri să-şi aducă aminte o rugăciune, dar în niciun fel nu reuşea. Aproape că îi venea şi să plângă, când din senin, ce se gândi: ,,Doamne, Tu Care eşti Bun şi le ştii pe toate şi pe toate le ierţi! Uită-Te la mine păcătosul că mi-am uitat acasă cartea de rugăciuni! Şi fiindcă altceva nu mă pricep a face, uite, o jumătate de oră o să rostesc alfabetul de la cap la coadă…Şi de acolo să alegi Tu literele care alcătuiesc rugăciunile, căci Tu le ştii pe toate şi uite aşa poate voi simţi şi eu că mă rog!”. 

Şi, se spune că, un înger auzind aceasta a spus în sinea lui:,,Viu este Domnul Dumnezeul nostru, că nu am auzit până astăzi o rugăciune mai puternică decât aceasta de acum, a ţăranului…”.

Nu-i așa că este minunată și plină de sens povestea . De fapt sinceritatea este oglinda sufletului nostru. Sinceritatea şi adevărul sunt vitale în relaţiile umane dar şi în relaţia noastră cu Dumnezeu, fiindcă sinceritatea nu este altceva decât  lumina faptelor noastre.

             Să ne ajute  Dumnezeu să fim întotdeauna sinceri şi curaţi cu inima, fiindcă Bunul Dumnezeu asta doreşte de la noi. Doamne ajută!