In urmă cu mult timp mă plângeam unui prieten că nu reușesc să iert un om care mi-a făcut foarte mult rău.

Atunci mi-a spus o poveste pe care mi-o amintesc de fiecare dată când am nevoie să îmi folosesc capacitatea de a ierta.

Se spune că erau odată doi călugări budiști care mergeau prin pădure. Şi cum mergeau ei, au dat de un râu destul de învolburat şi adânc. Când tocmai se pregăteau să-l treacă au văzut o femeie tânără care nu se încumeta să pornească spre celălalt mal. Atunci unul dintre ei a luat-o în brațe şi a trecut-o râul. După vreo două ore, celălalt călugăr, care nu o ajutase, izbucni nervos:

– Cum ai îndrăznit să atingi acea femeie şi să o porți în brațe?

La care celălalt răspunse calm:

– Eu am lăsat-o din brațe acum două ore… iar tu încă o porți cu tine!

Sursa : damaideparte.ro

        Intr-adevăr , o bună rețetă pentru iertare , asta pentru că a greși este un lucru comun , pe când a  ierta , cu siguranță,  este un gest nobil .  

       In concluzie dacă „suferi de pe urma nedreptăţii unui om rău , iartă-l, ca să nu fiţi astfel doi oameni răi!”(Sfântul Augustin)…totul pentru o lume mai bună !