Se spune că, demult, un războinic s-a întâlnit cu un călugăr şi l-a întrebat:

– Cum poate să existe rai şi iad, când nu văd nimic din toate astea? Poate cineva să-mi arate raiul şi iadul?

– Dar tu, l-a întrebat călugărul, cum te poţi numi războinic, când nu văd în faţa mea decât un caraghios? Soldatul mâniat a scos imediat sabia, dar, la fel de calm, bătrânul călugăr i-a spus:

– Vezi, aşa se deschid porţile iadului!

Înţelegând lecţia dată, războinicul a pus sabia în teacă şi s-a înclinat respectuos.

– Vezi, i-a mai spus călugărul, aşa se deschid porţile raiului!

„Cel ce uită de iad, va ajunge acolo” (Sfântul Ioan Gură de Aur) . Ce mică este distanța între iad și rai, între bine și rău, nu-i așa ? Așa este și în viața noastră de zi cu zi,  între rai și iad distanța poate fi preț de o secundă, la fel ca intre viață și moarte(viața omului fiind, precum o frunză pe apă) , iar acea secundă  este esențială și se poate chema alegerea sau poate decizia fiecăruia dintre noi.

              Așadar raiul și iadul le purtăm în suflet atâta timp cât trăim pe acest pământ , iar uneori le scoatem la vedere sub forma vorbelor și a acțiunilor noastre. Ș-apoi , haideți să recunoaștem  că aceste adevărate  vibrații ale sufletului nostru ii fac pe cei din jurul nostru sa se simtă “ca-n rai” ori “ca-n iad”.

         Depinde doar de deciziile noastre dacă ne dorim să ajungem în Rai după moarte  și dacă atâta timp cât suntem în viață  îi facem pe cei din jurul nostru  să se simtă  “ca-n rai” .