Se spune că un preot a fost trimis de episcopul lui într-o cetate să-i cheme la pocăință pe oamenii de acolo. Aceștia se dedaseră la tot felul de obiceiuri degradante: hoție, corupție, desfrâu. La început, oamenii l-au ascultat pe preot, dar cu timpul predicile acestuia li s-au părut plictisitoare și și-au văzut de viață mai departe. Preotul nu înceta însă să strige, condamnând păcatele.

Un călător l-a întrebat într-o zi:

– De ce continui să predici, nu vezi că nu te ascultă nimeni? Strigi în pustiu !

– La început, a răspuns preotul, am sperat să-i schimb pe acești oameni, acum continui să strig ca să nu mă schimbe ei pe mine!

            Când vorbeşti despre lucrurile bune în care crezi cu adevărat, ascultă-te ce spui , nu vorbeşti doar pentru ceilalţi, ci vorbeşti în primul rând cu tine și pentru tine. În cazul meu majoritatea mesajelor pe care încerc să le transmit , mi le spun în primul rând mie, ș-apoi celor care își fac timp să le citească .

          Sunt convins că dacă le spunem, le scriem , cu siguranță ne simțim mai bine în pielea noastră și ne facem ziua/viața mai bună . Ș-apoi , nu-i așa, mai bine prizonier în speranța de mai bine, decât rege în împărăția răului și a fărădelegilor.