Zilele trecute , am recitit  o poveste înțeleaptă care  vorbeşte despre nuanţarea şi ierarhizarea grijilor, despre asumarea responsabilităţilor părintești.

Odată un om bătrân a fost întrebat:
–Ai mulţi copii, tataie, care ţi-e cel mai drag?
–Dintre toţi copiii, mai drag îmi este cel mai mic, până va creşte…cel aflat departe, până se întoarce…cel bolnav, până se însănătoşeşte…cel întemniţat, până va fi liber…cel încercat, până va fi mângâiat…

Pe cât este de scurtă povestea, pe atât de multe avem de învățat din ea, atât în calitate de părinți copleșiți de grija copiilor, cât și în calitatea de fii/fiice invidioase pe fratele/sora lor. 

Tot binele din lume.