Merită să citim împreună povestioara care urmează , de fapt o discuție intre un tată și copilașul său ,totul pentru a medita profund asupra unor adevăruri triste din viața multora dintre noi.
Un om a venit de la muncă târziu, obosit și nervos, găsindu-și băiatul de 5 ani așteptând la ușă:
– Tati, pot să te întreb ceva?
– Da, sigur, despre ce e vorba? a răspuns omul.
– Tati, câți bani câștigi pe oră?
– Asta nu e treaba ta. De ce mă întrebi astfel de lucruri, puse omul nervos.
– Doar vreau să știu…Te rog, spune-mi, cât câștigi pe oră?
– Dacă trebuie să știi, câștig 50 $ pe oră.
– Aha, a răspuns micuțul, cu capul aplecat.
– Tati, îmi împrumuți, te rog, 25 $?
Tatăl s-a înfuriat:
– Dacă singurul motiv pentru care m-ai întrebat asta este ca să-mi ceri niște bani ca să îți cumperi o jucărie prostească sau alte porcării, atunci du-te direct în camera ta la culcare. Gândește-te de ce ești așa egoist. Nu lucrez din greu în fiecare zi pentru așa copilării.
Micuțul a mers în liniște în cameră și a închis ușa.
Omul s-a enervat și mai tare pe întrebările băiatului. Cum a putut să pună așa întrebări doar pentru a cere niște bani.
După o oră, omul s-a calmat și a început să gândească: Poate, totuși ,era ceva de care chiar avea nevoie să cumpere cu 25 $ și chiar nu mi-a cerut bani des. Omul a mers la ușa băiatului și a deschis-o.
– Dormi ? a întrebat…
– Nu tati, sunt treaz, a răspuns băiatul.
– M-am gândit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatăl. A fost o zi lungă și m-am descărcat pe tine. Uite aici ai 25 $.
Micuțul a sărit, zâmbind.
– Mulțumesc, tati !
După aceea a scos un pumn de bani. Omul a văzut că băiatul avea deja bani și s-a enervat din nou. Micuțul și-a numărat încet banii și s-a uitat către tatăl său.
– De ce vrei mai mulți bani dacă deja ai ? a spus tatăl.
– Pentru că nu am avut destul, dar acum am, a replicat băiatul. Tati, acum am 50 $. Pot să cumpăr o oră cu tine? Te rog să vii mai repede acasă, mâine. Vreau să mănânc cu tine.
Tatăl a fost distrus. Și-a luat băiatul în brațe și l-a implorat să îl ierte.
Frumoasa scenetă a fost doar un click-semnal de alarmă pentru toți ce muncesc din greu în viață. Cu toate astea , nu ar trebui să lăsăm ca timpul să treacă printre degete fără să petrecem timp cu cei care chiar contează pentru noi, aceia apropiați de sufletul nostru.
Să ne amintim mereu, nu doar o dată pe lună/an ,să împărțim cei 50$ din timpul nostru cu cineva pe care iubim. Asta pentru că poate de mâine nu vom mai fi, iar compania pentru care lucrăm ne va înlocui foarte ușor, în doar câteva ore,fără să ne simtă lipsa . În schimb familia și prietenii pe care îi lăsăm în urmă o să simtă pierderea pentru tot restul vieților lor.
Să dăm atenție lucrurilor mărunte din viață care CONTEAZĂ enorm… asta pentru că familia este o frânghie ale cărei noduri nu se desfac niciodată.
Astfel de povești ne emoționează profund, dar, când se întâmplă să le trăim cu adevărat, suntem prea detașați ca să le înțelegem și să căutăm rezolvarea fericită.
Salutări de sub aceeași ceață, vecine!
Mare creptate ai , draga prietene….sa-ti dea Dumnezeu santate!