Un bătrân stătea împreună cu nepotul său şi-l învăţa:
-În viaţa fiecărui om de pe pământul ăsta se dă o luptă crâncenă, o luptă între doi lupi. Unul rău: el întruchipează frica, mânia, invidia, lăcomia, autocompătimirea, aroganţa, viclenia, lenea. tristețea, regretele, minciuna, vanitatea, complexele de inferioritate, negativismul, resentimentele, prostia.
Celălalt e unul bun: el aduce bucuria, liniştea, smerenia, pacea, dragostea, încrederea, dărnicia, adevărul, blândeţea, mila, bunătatea, este plin de viață, drept, milos, plin de speranță, înțelegător, cinstit. Aceștia se luptă mereu pentru a stăpâni sufletul omului.
Copilul priveşte întrebător pe bunicul lui:
–Şi care dintre ei va învinge?
Bătrânul îl priveşte în ochi, şi-i spune:
-Cel pe care îl vei hrăni!
Așadar, tu pe care dintre lupi îl hrănești ? Bine ar fi să ne ocupăm de cel bun , iar pe cel rău să-l lăsăm să moară de foame! Poate fi fiara cât de fioroasă, dacă nu este hrănită, își pierde puterile ,puțin câte puțin, și în final moare. Doar așa, și numai așa putem crea o lume mai bună .
Nu degeaba se spune că problemele, ca și copii , cresc , dacă le hrănești mereu.
Mă bucur că am descoperit acest blog.
Ispită mintii e mare dar inima ne ajuta sa hrănim mereu gândul bun.
Important e să găsim hrana potrivită pentru lupul cel bun.
Ai punctat la fix esentialul , draga Petru !
Saptamana faina !
Tot mai mulţi lupi răi sunt hrăniți astăzi.