Spunem adesea că viaţa noastră este formată dintr-un lung şir de aşteptări. Fiecare zi ne-o petrecem aşteptând ceva. Aşteptăm nouă luni să ne naştem, câteva săptămâni să ne iasă toţi dinţii de lapte, câteva luni până să facem primul pas, ori să spunem primul cuvânt. Aşteptăm ani întregi să începem şcoala, liceul, facultatea şi apoi să terminăm toate aceste forme de învăţământ. Aşteptăm să ne cunoaştem prietenul sau prietena, aşteptăm să iubim şi să fim iubiţi, să ne căsătorim şi să avem copii. Apoi, aşteptăm începerea primilor paşi ai copiilor noştri, începerea grădiniţei şi a şcolii. Aşteptăm pensionarea şi apoi, după căsătoria copiilor noştri, apariţia, din necunoscutul ce dispare, a nepoţilor noştri.

Mereu aşteptăm câte ceva de la viaţă, de la partenerii noştri, de la copii, de la guvernanţi, de la bugetari, de la şoferi, de la măturătorii de stradă sau de la şefi. Aşteptăm sfârşitul de săptămână, concediul, salariul, întâlnirea cu o persoană dragă, să scăpăm de rate, să depăşim o perioadă grea din viaţă. Unii aşteaptă răsăritul soarelui, alţii ploaia, zăpada, o îmbrăţişare, un sărut, un cântec de durere sau de bucurie. Alţii aşteaptă o cerere în căsătorie sau o hotărâre de divorţ. Ne dorim o casă, o maşină, apoi bani… cât mai mulţi, pentru că orice se poate cumpăra cu ajutorul lor. Orice, mai puţin fericirea. Şi suntem învăţaţi de mici să aşteptăm, să ne vină rândul, să stăm la coadă, pentru că „va veni şi timpul nostru”. Până migrăm din lumea aceasta în cealaltă lume, o lume necunoscută nouă, trăim într-un proces necontenit de aşteptări. Citeste mai mult →

Copilul pesimist gandeste: „Sigur nu voi primi nimic anul acesta de la Mos Craciun. Nici masinuta pe care mi-o doresc de mult, nici trenuletul pe sine, nici macar dulciuri gustoase.

Copilul optimist gandeste: „Sunt convins ca-mi va aduce mosul o masina, o bicicleta, un telefon si multe, multe dulciuri, sa ma tina pana de Anul Nou! Citeste mai mult →

„Clădește-ți casa pe stâncă, nu pe nisipuri mișcătoare”,spune o frumoasa vorbă înțeleaptă,   la fel cum dragostea trebuie să se clădească pe stâncă, nicidecum  pe nisipuri mișcătoare. Așa trebuie să se întâmple și cu “căsuța noastră lăuntrică”…pe măsura ce este clădită pe stâncă, din sentimentele izvorâte din acțiunile ce fac să ne încânte inima, cu siguranță va fi mult mai primitoare,va surâde oricui  va bate la ușă.

Iată istoria a doi prieteni care, traversând deșertul la un moment dat s-au certat, și unul dintre ei i-a spus vorbe grele celuilalt și l-a lovit. Acesta din urmă, îndurerat, fără cuvinte, a scris pe nisip:                          Citeste mai mult →

Lasă pe mâine ceea ce nu vrei să faci niciodată… cum bine a  spus-o marele Picasso…

„Mâine o să facem sport, o să ne apucăm de învățătură, o să muncim cu sârg,  o să începem să citim o carte, n-o sa mai mâncăm după șase seara, o să rezolv problema x,y,z”… sunt afirmații, care , cu siguranță ne sunt cunoscute fiecăruia dintre noi, și care traduse ar însemna că cea mai grozavă zi este ziua de  MÂINE.

           Dar nu știu cum se face, că atunci când ne trezim dimineața, este  mereu ASTĂZI, și ne propunem să facem  ca lucrurile să se” întâmple” din nou ,doar și doar de mâine. Nu degeaba se spune că o zi de astăzi  face cât doua zile de mâine.. Citeste mai mult →