Oul lui Jonathan

Imagini pentru oul rosu de paste

          Un băieţel, pe nume Jonathan Foerster, s-a născut handicapat fizic şi cu un uşor handicap psihic. Părinţii săi sufereau mult din cauza aceasta. La vârsta de 12 ani a mers la şcoală şi era într-o clasă cu 15 copii normali. Cu greu a acceptat învăţătoarea ca Jonathan să facă parte din efectivul acestei clasei. Ea voia să-l dea la o şcoală ajutătoare. Aici, cu toată bunăvoinţa ei, Jonathan nu făcea mai nici un progres. Cu greu putea să scrie şi să vorbească.
A venit primăvara şi copiii se bucurau de apropierea sărbătorii Paştelui. Învăţătoarea le-a povestit copiilor istoria învierii lui Iisus şi, pentru a sublinia schimbarea, adică trecerea de la moarte la noua viaţă, învăţătoarea a dat fiecărui copil câte un ou din plastic în care, acasă, să pună ceva care să reprezinte noua viaţă. A doua zi copiii au readus ouăle, le-au înapoiat învăţătoarei şi aceasta le-a deschis. În primul ou găsi o floare.

-Da, spuse învăţătoarea, floarea este luată din natură, este semnul unei noi vieţi.

Un copil din spatele clasei a ridicat mâna şi a spus:

-Este oul meu!.

În al doilea ou era un fluture din plastic:

-Cu toţii ştim că dintr-o omidă atât de urâtă ia naştere un fluture aşa de minunat.

În următorul ou a găsit o pietricică pe care creştea muşchi de pământ. Al patrulea ou era neobişnuit de uşor. L-a deschis şi acesta era gol. „Acesta era precis al lui Jonathan, s-a gândit ea. Probabil că nu a înţeles ce trebuia să facă cu oul. Ce păcat că am uitat să-i spun mamei sale!”. Deoarece nu a vrut să-l pună într-o situaţie jenantă, fără să spună nici un cuvânt, a pus oul deoparte şi a întins mâna să ia un altul. Deodată Jonathan s-a anunţat că vrea să spună ceva.

-Doamnă învăţătoare, de ce nu vreţi să vorbiţi despre oul meu?

Încurcată, învăţătoarea a răspuns:

-Dar, Jonathan, oul tău e gol!

El a privit direct în ochii ei şi a spus:

-Da, dar şi mormântul lui Iisus a fost gol!

Pentru o vreme nimeni nu a scos niciun cuvânt. Când învăţătoarea şi-a revenit, l-a întrebat pe Jonathan:

-Ştii tu de ce mormântul era gol?

-Da, a răspuns el, Iisus a fost omorât şi pus în mormânt. Dar Tatăl său L-a înviat din morţi! Învăţătoarea a fost profund impresionată de răspunsurile copilului. Acest băiat ciudat, care era considerat înapoiat mintal, a înţeles adevărul Învierii mai bine decât toţi ceilalţi copii.
Peste trei luni Jonathan a murit. Nu mică a fost mirarea celor veniţi la înmormântare, să-şi ia rămas bun de la el, când au văzut pe capacul sicriului 15 coji de ou.

O povestioară minunată luată de pe internet, care nu are cum să nu ne sensibilizeze pe fiecare dintre noi, că doar oameni suntem. A fi mai bun și mai înțelegător cu cei din preajma noastră poate fi drumul către  acea stare de bine și liniște sufletească după care „tânjim” fiecare dintre noi.

Ar fi de preferat să ne amintim mereu  cuvintele Mântuitorului: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”!

Ș-apoi , nu-i așa, nimeni nu este perfect pe lumea asta !

7 comentarii la articolul “Oul lui Jonathan

  1. Ce frumoasa povestire! Intr-adevar, un copil a inteles ce poate fi de neinteles pentru o minte de om mare. Niciodata nu stii cat de adanca poate fi gandirea cuiva, mai ales cand poarta o eticheta diferita de restul. Paste fericit!

  2. Povestirea aceasta ne face să înțelegem mai bine de ce li se spune „copii speciali” celor care au anumite dizabilități. Ei compensează prin alte calități, pe care uneori nu le înțelegem, dacă nu suntem atenți.

  3. Copiii mereu au inteles si vor intelege, dar mai ales vor simti dragostea lui Dumnezeu altfel decat un om mare… Iar cei „speciali” vor fi mereu mai speciali…stiti voi ce vreau sa zic 🙂 🙂

Dă-i un răspuns lui tcbianca Anulează răspunsul