Odată, a fost întrebat un înțelept:

-Care ochi văd mai bine, cei negri sau cei albaștri, cei verzi sau căprui, ai barbaților sau ai femeilor, ai oamenilor sau ai animalelor? Și înțeleptul a răspuns:

-Ochii care văd mai bine sunt ai invidioșilor, fiindcă văd și de departe, văd și lucrurile cele mai mici, ba văd și lucrurile care nu sunt. Un lucru nu îl văd: binele. Când văd binele, ei plâng, ochii lor se închid numai ca să nu-l vadă. Poți să te ascunzi cât vei vrea, să te închizi în camera ta, căci ochii invidiosului te ajung și te văd ce faci. El are niște ocheane și vede foarte departe.

Iar altădată, un înger a venit la un om şi-i zice: „Măi omule îţi dau toate câte vrei, numai că vecinului tău, îi voi da îndoit” şi acela gândindu-se, ceruse de la înger să-i scoată un ochi, pentru ca vecinului său să i se scoată doi.

Invidiosul nu primeşte doctor pentru boala lui şi nu poate găsi leac tămăduitor al suferinţei, deşi Sfânta Scriptură e plină de ele. El aşteaptă uşurarea bolii numai într-un singur fel: să vadă prăbuşit pe unul din cei invidiaţi. Capătul urii lui e să vadă pe cel invidiat, din fericit, nefericit, din binecuvântat, nenorocit. Pe unii oameni cu totul potrivnici, binefacerile îi îmblânzesc. Pe invidios însă, binefacerile mai mult îl înrăiesc, cu cât invidiosul are parte de mai mari faceri de bine, cu atât mai tare fierbe de ciudă, mai mult se supără şi se mânie. Mulţumind pentru darurile primite şi mai mult se cătrăneşte de purtarea binefăcătorului. Ce fiară nu întrece invidiosul prin răutatea năravului lui? Ce sălbăticie nu depăşeşte el prin cruzimea lui? Câinii, cărora li se aruncă o coajă se domesticesc. Leii cărora li se poartă de grijă, se îmblânzesc. Invidioşii însă, mai mult se irită când li se arată îngrijire şi atenţie.

Una dintre marile boli ale sufletului este chiar boala invidiei.  Socrate spunea pe bună  dreptate că invidia este ulcerul sufletului. În concluzie , să nu fim invidioși pe… invidioși. Cu siguranță își vor îmbolnăvi ochii dacă și-i focusează numai și numai  pe cei invidiați, iar  asta pentru că „Invidia roade pe invidios precum rugina roade fierul.”(Antistene).

Așadar , ne-ar merge mult mai bine dacă n-am suferi de boala invidiei  , asta pentru că n-am  mai avea probleme nici cu ochii 🙂 , da’ nici cu sufletul . Vorba proverbului românesc „Câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia.”

Să fiți buni și înțelepți !