Tristeţea este parte din viaţă. Un eşec, o despărţire, o dezamăgire este firesc să te întristeze. Tristeţea este rana sufletului, spunea un sfânt creştin. Dar, ca orice rană, pe lângă durere, provoacă şi o mobilizare de energii pentru cicatrizare.
Se spune că o bătrână a întâlnit într-o zi la marginea drumului o fiinţă ciudată ,firavă şi foarte abătută.
-Cine eşti? a întrebat-o.
-Eu sunt Tristeţea ! a răspuns strania arătare.
-Şi de ce eşti atât de tristă?
– Pentru că toţi oamenii fug de mine. Unii mă primesc pentru o bucată de vreme, dar mă alungă prea repede. Nu-şi dau seama că eu vreau să le fac un bine, să-i ajut să se elibereze de ei înşişi.
Tristeţea era atât de tristă încât îi venea să izbucnească în plâns. Bătrâna a îmbrăţişat-o şi i-a zis:
-Plângi, descarcă-te. Eu te înţeleg şi de aceea te voi însoţi ca să-ţi fie mult mai uşor cu oamenii.
-Dar cine eşti tu ? întrebă mirată Tristeţea.
– Eu, răspunse bătrâna, sunt Speranţa.
Așadar cu speranță și încredere putem alunga în mod sigur tristețea din viața noastră și să nu o lăsăm să se cuibărească în sufletul nostru . Pentru asta vă invit să fim mai pozitivi , mai optimiști , mai iubitori și mult mai credincioși ! Cu Dumnezeu alături de noi , totul este posibil !
Nu planta copacul tristeţii în inima ta. Reciteşte în fiecare dimineaţă cartea bucuriei.(Omar Khayyam).
Hrănește-ți sufletul cu lucruri frumoase…mereu, mereu, până la final !
Dacă ne întreținem bine Speranța, nu are șanse mari Tristețea să prindă rădăcini în sufletul nostru. Mulțumiri pentru mica povestire! Să auzim numai de bine!
Un bun obicei care trebuie sa ne urmeze pe tot parcursul vietii, asta pentru dezradacinarea Tristetii din sufletul nostru .
O zi plina de bucurii ! 🙂