Ni se întâmplă foarte frecvent , și nouă oamenilor „mari” să ne pierdem în amănunte și să nu observăm esențialul din jurul nostru , adică să nu vedem pădurea din cauza copacilor. „Dacă ii judeci pe oameni, nu ai timp să îi iubești.” – cum bine spunea Maica Tereza.
Un profesor a arătat studenţilor săi o foaie albă de hârtie în mijlocul căreia se afla un punct negru şi i-a întrebat:
-Ce vedeţi?
-Un punct, a răspuns primul student.
-O pată neagră, a zis al doilea.
-Un punct negru foarte gros, a răspuns al treilea student.
După ce profesorul le-a ascultat părerile, i-a atenţionat:
-Aţi văzut toţi doar un punct, dar nimeni nu a observat o coală mare de hârtie! Iar acesta este modul în care noi judecăm un om : după defectele sale minore!
Este motivul pentru care este bine să nu umblăm după persoana care să nu ne vadă defectele, ci să căutăm persoana care să ni le accepte.
Ș-apoi, între noi fie vorba: nu există oameni fără defecte . PUNCT !
Mi-a placut punctul ::-)
da, de meditat la asta, pentru ca, din pacate, toti facem asa…
De aceea e bine ca uneori să ne îndepărtăm de subiectul analizei, pentru a-l putea judeca. În felul acesta nu mai vedem punctul, ci foaia albă; nu mai vedem petele de pe stele, ci doar strălucirea lor.
Asa este, draga Petru…Nu vedem pădurea din cauza copacilor este un mare adevar..