Micul colț de rai , aici pe pământ

Primim în dar fiecare zi a vieţii noastre, soarele care ne încălzeşte, stelele care ne veghează, bucuria şi dragostea, ploile binefăcătoare, zăpezile minunate şi multe alte daruri care ne fac să ne simţim aleşii lui Dumnezeu . Dar , oare , ce dăruim noi celui care ne-a umplut de atâtea „cadouri” vitale ? Ne plângem că ziua este ori prea lungă, ori prea scurtă, că a plouat prea mult, ori nu de ajuns,  că bucuria n-a venit la timp, transformăm dragostea în ură, copiii îi părăsim sau îi „copleșim” cu cadouri multe şi deseori inutile care îi depărtează de raiul promis, zăpezile le alungăm sau le murdărim.   Ș-atunci se poate pune întrebarea firească : oare cine este vinovat că raiul este tot mai departe de noi?

”Dar din dar se face rai”, doar atunci când, dăruind, dai din ființa ta, în  dorinţa de a fi împreună, într-un rai al tuturor, cu cei cărora le dăruieşti daruri absolut necesare! Este posibil așa ceva, ce credeţi?!

De fapt ,„Dar din dar se face raiul” – este cu siguranţă proverbul care ne provoacă la generozitate. Am fi tentați ,din  prima , să credem că  darul de aici primeşte o răsplată dincolo ,acolo în rai, aşa că dărnicia n-ar trebui să fie condiţionată de primirea recunoştinţei aici şi acum.  Este şi aceasta o interpretare valabilă, dar dacă suntem mai atenţi la proverb, constatăm că darul face raiul, nu te trimite în rai. Asta înseamnă că generozitatea poate transforma într-un paradis mediul în care se mişcă generosul. Şi asta e posibil şi aici, nu doar dincolo.                                                                   

 Se spune că într-o mănăstire, călugărul care împlinea sarcina de portar a primit de la un ţăran care-şi avea via în apropiere un mare ciorchine de strugure. Omul i-l dăruise cu tot dragul spunându-i că este cel mai frumos ciorchine din via lui.  

Călugărul portar se gândi că fructul l-ar bucura mai mult pe un frate mai bătrân şi bolnav. Merse şi-i dărui strugurele. Bătrânul îl primi cu bucurie, dar văzându-l aşa mare şi frumos, simţi că acest ciorchine ar sta bine pe masa stareţului. 
Şi ciorchinele fu dăruit din nou. Stareţul se folosi şi el însă de strugure să facă o bucurie călugărului bucătar care stătea toată ziua în căldură lângă cuptor ca să facă bucate pentru toată obştea. 
Ciorchinele ajunse la bucătărie, dar nu rămase acolo, pentru că a fost dăruit mai departe. 
Şi aşa, dar din dar, fructul a trecut aproape prin mâinile întregii comunităţi şi a ajuns în final de unde pornise: adică la călugărul portar, primul care-l primise în dar. 
În acest fel, un strugure dăruit a făcut dovada că în acea mănăstire era un mic colţ de rai.

Cu siguranță , și aici pe pământ , oamenii generoși au întotdeauna din ce în ce mai mult ,iar dacă „Dar din dar se face rai” atunci trebuie să începem să construim temelia raiului aici ,pe pământ!

17 comentarii la articolul “Micul colț de rai , aici pe pământ

  1. Cam așa circula șpaga pe la noi: o pungă de cafea sau un cartuș de țigări bune erau date din mână în mână, de la pacient la doctor, apoi la milițian, la polițist, la primărie ș.a.m.d. Astăzi se fac daruri în plic și diferă doar moneda în care-s prezentate. Desigur că facem daruri și celor iubiți, din banii care ne mai rămân.
    Să fii dăruit cu ce-i mai de preț: sănătate și iubire! 🙂

    • Important sa facem darurile din suflet , chiar marunte fiind aduc noblete sufletului nostru . O zi excelenta , draga vecine ! 🙂
      P.S . A plouat pe la noi toata noapte, mult marunt si asezat, totul pentru bucuria plantelor de toate felurile , dar si a mea , personal ! 🙂

    • Era o solutie si asta de marinimie, dar asa , iata , au ajuns sa fie marinimosi un numar mult mai mare de oameni. O zi excelenta sa ai in tot ceea ce faci si ti se-ntampla ! 🙂

  2. Cu siguranță că fiecare în suflet are un colțișor de rai, iar inima este pregătită să dăruiască mereu câte ceva. O zi frumoasă cu mult soare in priviri.

    • Foarte adevarat…fiecare avem acel colt de rai , pitulit acolo , undeva prin suflet. Important sa-l activam din cand in cand .
      O zi excelenta ! 🙂

  3. Mie personal mi-ar fi plăcut ca fiecare dintre ei sa fi mâncat din strugure,atunci ar fi fost împlinire,bucurie si mulțumirea darului. Am înțeles esența. A dărui este cea mai frumoasa forma de comunicare. O zi împlinită!

    • Era doar un ciorchine si nu stiu daca ar fi ajuns pentru toti 🙂 … Ai spus-o foarte bine – A dărui este cea mai frumoasa forma de comunicare.
      O zi plina de implinire si pentru tine ! 🙂

  4. Chiar nu-i rea deloc mica dumitale povestioara , chiar mi-a placut si , chiar ma mir ca , pana acum , n-ai avut parte de cateva zeci de comentarii pe tema aceasta . Un singur amendament { traind in satu’ cu mult prea multi politicieni…m-am molipsit de la ei de , boala amendamentelor 😉 } asi avea : RAIUL nu este IN NICI UN CAZ AICI pe PAMANT iar daca daruiesti ceva cuiva , sa nu te-astepti ca vreodata , sa -ti primesti pentru asta un coltz din RAIUL ADEVARAT LA CARE , SPERAM MAJORITATEA DINTRE NOI !!! Iti doresc sa ai parte de….RAIUL PROMIS PENTRU CREDINTA DUMITALE ! Respect M. Cooper si de-o saptamana cat mai buna , cu multa sanatate , iti doresc sa ai parte in continuare .

    • Consemnam amendamentul , cu multumiri alese, draaga Marian . O multumire sufleteasca , in cazul in care daruim , este suficient . Multumesc mult pentru urari ! Respect si tot binele din lume ! 🙂

Dă-i un răspuns lui Marian Anulează răspunsul