„Ziua cea mai mare a neamului românesc”.
Asa numea Eugen Lovinescu ziua de 1 Decembrie 1918, in care s-a realizat Marea Unire. Acest act istoric a fost rodul multor sute de ani de lupte si jertfe, al unei credinte neclintite in dreptatea neamului romanesc, care trebuia sa aiba propriul sau stat, in care sa traiasca, sa munceasca, sa creeze si sa-si implineasca aspiratiile.
Marea Unire s-a realizat la sfarsitul Primului Razboi Mondial, izbucnit in iulie 1914. Dupa doi ani de neutralitate, Romania a semnat o Conventie politica si o Conventie militara cu Antanta (Franta, Marea Britanie, Rusia si Italia) la 4-17 august 1916, prin care cele patru mari puteri recunosteau dreptul tarii noastre de a-si anexa teritoriile locuite de romani din Austro-Ungaria, adica Transilvania, Banatul si Crisana, Maramuresul si Bucovina. De asemenea, promiteau ajutor si cooperare militara impotriva inamicului comun.
Consiliul de Coroana, intrunit in Bucuresti la 14 august 1916 (pe stil vechi), a hotarat intrarea Romaniei in razboi alaturi de Antanta. Ion I. C. Bratianu, presedintele Consiliului de Ministri, avea sa precizeze: „Noi nu am intrat in razboi ca niste solicitatori nepoftiti. Noi am intrat in razboi ca niste aliati ceruti”. In Proclamatia catre tara, semnata de regele Ferdinand, se aprecia: „Astazi ne este dat noua sa intregim opera lor [a inaintasilor], inchegand pentru totdeauna ceea ce Mihai Viteazul a infaptuit numai pentru o clipa, unirea romanilor de pe cele doua parti ale Carpatilor”. La randul sau, N. Iorga scria: „Am intrat in acest razboi cu hotararea de a da tot ce avem in acest moment pentru a capata dreptul nostru intreg. Pentru atat, si pentru mai mult, nu”.
Armata romana si-a adus propria-i contributie la macinarea fortelor militare ale Puterilor Centrale, memorabile fiind marile batalii din vara anului 1917 de la Marasti, Marasesti si Oituz.
1918 a intrat in istorie ca Anul Marii Uniri.
Citeste mai departe
Unirea spirituală e cea care contează mai mult, dar acum vedem mai multă dezbinare.
Dezbinare mare pe meleagurile noastre…pana nu dam cu capul de pamant nu ne revenim .