Exista o legenda cu privire la “Cina cea de taina” a lui da Vinci…Cand a conceput aceasta scena, Leonardo s-a izbit de o mare dificultate: trebuia sa picteze Binele – sub chipul lui Iisus – si Raul – sub chipul lui Iuda.Si-a intrerupt lucrul la jumatate, pana cand avea sa gaseasca modelele ideale.
Intr-o zi, in timp ce asista la repetitita unui cor bisericesc, a vazut intr-unul din baieti imaginea desavarsita a lui Hristos.
L-a invitat la el in atelier si i-a reprodus trasaturile in studii si schite. Au trecut 3 ani…Cina cea de Taina era apropae gata – da Vinci insa, nu gasise modelul ideal pentru Iuda.
Cardinalul care raspundea de biserica, incepu sa-l preseze, cerindu-i sa ispraveasca numaidecat fresca. Dupa mai multe zile, pictorul a intalnit un tanar imbatranit prematur, zdrentaros, beat, lungit in sant. Cu mare greutate, ajutoarele sale il dusera pana la biserica, unde urma sa-i picteze chipul fara schite prealabile.
Da Vinci se apuca sa picteze uimit de trasaturile necredintei, ale pacatului, ale egoismului atat de bine imprimate pe fata lui.
Cand pictorul a terminat, cersetorul, revenindu-si oarecum din betie, deschise ochii si vazu pictura din fata lui. Un amestec de uimire si tristete ii aparu pe chip si zise:
– Am mai vazut pictura asta !
– Cand ? Intreba da Vinci surprins.
– Acum 3 ani, inainte de a fi pierdut tot ce aveam. Pe vremea aceea, cantam in corul bisericii si duceam o viata plina de vise, iar artistul m-a convins sa pozez ca model pentru chipul lui Iisus.
Se pare ca Binele si Raul au unul si acelasi chip, totul depinde de momentul in care unul sau altul taie calea oricarei fiinte umane.
sursa :andreilaslau.ro
O frumoasă legendă care spune multe despre OM . Cu siguranță că noi oamenii purtăm în noi atât Binele cât și Răul , distanța dintre cele doua fiind foarte mică , totul depinde de alegerile noastre legate de obiceiurile zilnice, de prietenii din preajma noastră .
Este posibil sa ai dreptate iar ” legenda ” sa fie adevarata , chiar nu am de gand sa contest ceva aici . Problema se iveste atunci cand spui : ” Cu siguranță că noi oamenii purtăm în noi atât Binele cât și Răul , distanța dintre cele doua fiind foarte mică ” . Pai… asta nu contrazice Geneza 1/31 ??? Cum poti crede ca Dumnezeu a facut OM care sa poarte in ADN-ul sau si Bine , dar si Rau ? Prin propria lor vointa , oamenii nu pot fi depozitarii Binelui si-al Raului deopotriva ci , doar a uneia dintre acestea caci , ” nu poti sluji la doi stapani : lui Dumnezeu si Satanei ” , dupa cum spunea candva Fiul Omului . Respect M.Cooper si multumiri pentru portia de cultura pe care-o servesti celor ce te viziteaza !
Sunt de acord cu tine , draga Marian…ne nastem buni cu totii , dar cum inaintam in ani,devenim si „inhalam”, inclusiv raul care ne paste la tot pasul….important sa invingem tot raul care ne da tarcoale si sa ramanem buni. O zi excelenta si mult respect !
Cert este că avem în noi atât binele, pe care l-am primit moștenire, dar și germenii răului, care nu stă prea departe, la pândă în orice moment și însoțindu-ne ca umbra. De aceea nu este bine să judecăm pe altul, pentru că tocmai astfel îi facem loc, deschidem platoșa de apărare în fața lui.
A fi bun…Pana la urma este alegerea noastra.
Tot binele din lume !
Evident că purtăm în noi toate păcatele și virtuțile, din moment ce Dumnezeu e în noi, dacă știm să-l găsim. Această povestire ne demonstrează cum nu se poate mai elocvent acest lucru.
Bună dimineața și bun să-ți fie tot sfârșitul de săptămână!
Subsciu la spusele tale, draga prietene din minunatul Maramures ! Toate cele bune iti transmit de dincolo de deal !
W/e minunat ! 🙂