Lanţul

Lanțul era trist și se rușina nespus de tare, de sine însuși: toți mă ocolesc și au dreptate, căci lumea iubește libertatea și urăște lanțurile, care aduc durere, lipsesc de libertate. Și așa lanțul suferea în tăcere și resemnare.

A trecut pe acolo un om, a luat lanțul, a urcat într-un copac, i-a legat cele două capete de o creangă mai groasă și a făcut din el un leagăn.

Astăzi, copiii se dau în leagăn și sunt fericiți.

după Leonardo Da Vinci

           Așa este și cu noi oamenii . Avem atâtea lucruri bune în noi, suntem unici pe acest pământ și plini de potențial , dar , din păcate, deseori dăm mai mare importanță gândurilor negative despre noi.

          Când îți vezi doar părțile rele din tine și ești plin de supărare, amintește-ți povestea lanțului și vezi partea pozitivă a tuturor așa zise „rele” din viața ta . Secretul este  să transformi răul în bine. 

4 comentarii la articolul “Lanţul

  1. Cam așa facem și cu merele căzute pe jos și începute la putrezit. Nu mai sunt bune pentru mâncat, dar merg bine la horincă, de care ne bucurăm cu toții. 😀

    • Buna comparatia cu palincuta , draga Petru!
      Totul depinde OPTICA…adica de unghiul din care privim lucrurile . O schimbare de optica din cand in gand nu strica .

  2. Foarte faină învățătură! Același lucru poate fi folosit pentru bine sau… pentru rău. Într-adevăr, depinde de optica fiecăruia!
    Toate cele bune! 🙂

Lasă un comentariu