Am primit pe mail o frumoasă povestioară, adevărată hrană pentru suflet, care m-a emoționat până la lacrimi. Merită citită și recitită, iar dacă o să vă placă se poate da mai departe „înspre” cei dragi sufletului nostru.
Mi s-a întâmplat să aud un schimb de cuvinte între o mama și fiica ei în ultimele momente ale despărțirii pe aeroport. Tocmai se anunța plecarea. Lângă poarta de securitate, s-au îmbrățișat și mama i-a spus “Te iubesc și îți doresc destul ! ” Fata, zâmbind, i-a răspuns: “ Viața noastră împreună a fost mai mult decât destul. Dragostea ta a fost tot ce mi-am dorit vreodată. Iți doresc deasemenea destul, mamă ! ”
S-au sărutat și fiica a plecat. Mama a făcut câțiva pași înspre fereastra lângă care mă așezasem. Cum stătea acolo în picioare, puteam să văd că o înecau lacrimile. Aș fi vrut s-o îmbărbătez cumva, dar nu puteam să intru în intimitatea unui om străin. Ea a deschis conversația întrebându-mă: “ Vi s-a întamplat vreodată, să vă luați rămas-bun de la cineva, știind că il vedeți pentru ultima dată ? ”
“ Da, mi s-a întâmplat.” i-am răspuns. “ Scuzați-mă ca vă întreb, dar de ce credeți că acesta a fost un ramas-bun pentru totdeauna ? ”
“ Sunt bătrână, iar ea locuiește foarte departe. Mă așteaptă momente grele înainte și realitatea este că următoarea ei întoarcere aici va fi ca să mă ducă la groapă.” spuse ea. “ Pe când vă luați rămas bun, v-am auzit spunând, “ Îți doresc destul ”. Pot să vă întreb ce înseamna asta? ” Ea începu să zâmbească. “ Asta este o urare care ni s-a păstrat de la generațiile anterioare. Părinții mei obișnuiau să le-o spună la toți…” A făcut o mică pauză și s-a uitat în sus, ca și cum ar fi încercat să și-o amintească în detaliu, apoi a zâmbit și mai mult. ” Când spunem “ Îți doresc destul ! ” vrem ca cealaltă persoană să aibă viața plină cu destule lucruri care s-o susțină. ”
Apoi, întorcându-se spre mine îmi recită din memorie urmatoarele:
Îți doresc destul soare, care să-ți lumineze comportamentul, indiferent de cât de mohorâtă ar fi ziua.
Îți doresc destulă ploaie, pentru a aprecia soarele cu atât mai mult.
Îți doresc destulă fericire, ca să-ți țină spiritul viu cât vei trăi.
Îți doresc destulă durere, ca până și cea mai mică bucurie a vieții să ți se pară mai mare.
Îți doresc destul câstig pentru a-ți satisface dorințele.
Îți doresc să pierzi destul, pentru a aprecia ceea ce ai.
Îți doresc destule salutări până a ajunge la finalul rămas-bun.
Aici ochii ei se umeziră din nou și se îndepărtă.
Se spune că ai nevoie de un minut pentru a remarca o persoană specială, o oră ca s-o apreciezi, o zi ca s-o iubești și o viață întreagă ca s-o uiți.
Așadar, fă-ți timp să trăiești, aici și acum…
VĂ DORESC DESTUL!
Destul de emoționant 🙂 dincolo de asta, mi se pare că aceasta nu e o întâlnire obișnuită, ci face parte din ciclul acelor „întâlniri esențiale”. Ce frumos! O zi și o săptămână destulă!
E la fel de emoționant de fiecare dată când citesc această povestire. Mulțumesc, dragă Cornel!
Multumiri alese, draga Petru !
Tot binele din lume !
Minunată și emoționantă povestire. O adevărată lecție pentru viață!
Mulțumesc! 🙂
Multumiri alese pentru frumoasele cuvinte !
Snatate multa !